Love at first...

Hey Ema

Era o zi de sambata perfecta, ploaia abia trecuse si mirosul acela specific inca se simtea. Alice si Zack erau in fata casei Emei. O casa imensa de pe South Street, destul de veche, in stilul gotic. Unii copii spuneau ca era bantuita inainte ca Ema si parintii ei sa se mute acolo, deoarece a stat o batrana care se imbolnavise de Altzheimer, si parea ca vorbea cu sotul ei decedat in 1971, intr-un razboi.
Alice nu putea decat sa priveasca fata Emei, parea surprinsa, zambea in continuu, ochii ei aveau pupila atat de mare...nu o mai vazuse atat de uimita de mult timp.
-Deci voi sunteti?
-Da, suntem impreuna, spuse Alice.
Ema era fericita pentru Alice, pe Zack il placuse cu mult timp in urma...in clasa a VII a, cand stateau in aceeasi banca. Ii placea mult felul lui de a fi, o facea mereu sa rada, il ajuta intotdeauna cu temele...de pe-atunci ii placea engleza.
Era o zi ploioasa de luni, Ema alergase spre scoala, era leoarca...intrase in clasa sumbra cu peretii albi, cu perdele gri si banci negre. Se aseaza pe scaun, la banca ei, unde gaseste un bilet.
Era un fel de scrisoare de dragoste, de la Zack, impreuna cu un trandafir rosu sangeriu.
In ziua aceea Zack a ignorat-o pe Ema, aceasta crezand ca gestul sau fusese o gluma. El era prea speriat...scrisoarea era pentru Alice, colega din fata Emei, el uitase ca Ema se punea pe partea de la usa.
In aceeasi zi, Ema il astepta pe Zack...insa nimic. El iesise pe usa din spate, Ema stand in ploaie si facandu-i-se frig...in cele din urma plecase acasa, trista.
Acum insa era altceva, era cea mai buna prietena care suferise atat de mult...trebuia sa fie bucuroasa pentru ea.
Cei trei voiau sa mearga la un cinema, unde Alice avea o surpriza pentru Ema.
Ajunsera acolo si, Ema ramase pe loc. Vazuse un baiat cu ochii albastrii, cu parul blond, destul de inalt, avea o gropita atat de draguta pe care ii venea sa o saruti de fiecare data cand il vedeai.
-Alice, acela este Alex?
-Da, ne ia popcorn, spuse Alice incepand sa rada.
-Tu, stiai?!
-Da, stiam...dar tu te-ai dat de gol.
-Off..spuse Ema incepand sa roseasca, ochii ei erau atat de stralucitori, parul ii statea drept, de parca ar fi stiut ca se va intalni cu cineva.
Alex se apropia cu popcornul in maini. Corpul lui parea atat de atragator, Alice o privea pe Ema cum isi tinea privirea pe ochii lui, razand.
-Hey, Alice! spuse Alex imbratisand-o.
-Hey, el este Zack.
Dupa ce Zack si Alex facusera cunostinta, privirea lui Alex era inderptata spre Ema care acum era palida, desi simtea ca ii arde fata.
-Buna, Ema! spuse Alex, sarutand-o pe obraz.
-Hey, ii raspunse Ema, imbratisandu-l pe Alex, ii simtea bataile inimii.
Filmul aproape incepuse, au gasit un loc i. spate, Alice si Zack stateau unul langa altul, iar Ema si Alex stateau exact langa ei.
La pauza filmului Alice si Zack au iesit din sala dar Ema si Alex au ramas, in scurt timp aceasta a primit un mesaj de la Alice: "Spune-i ca il placi, nu te purta ca o zapacita!", ea nu apucase sa raspunda ca Alex o intreba:
-Si ce mai spui?
-Voiam sa iti pun o intrebare, si cred ca o ti se para cam ciudat...
-Spune, cat de rau poate fi?!
-Destul...
-Haide, doar nu o sa spui ca ma urasti sau altceva...Ema incepuse sa zambeasca...
-Te plac, te-am placut inca din clasa a VIII a , stii din vara in care am stat pe patura din fata blocului meu si ma tineai in brate caci era frig si vorbeam despre orice, deci tu ma placi?
Filmul reincepuse, Alex era putin surprins de replica Emei. Dupa un timp Ema ii trimise lui Alice un mesaj:"Acum ma uraste, nu trebuia sa fi venit, ma duc acasa. Scuze."
Ema iesise din sala, avand lacrimi in ochi, Alex plecase dupa ea.
-Hey, ce ai patit, de ce plangi?
-Nu am nimic...
-Haide, suntem amici, imi poti spune orice.
-Bine, de ce nu mi-ai raspuns la intrebare? chiar atat de...Ema a fost intrerupta de sarutul pe obraz al lui Alex.
-Nu ti-am spus atunci pentru ca m-am gandit la toate momentele cand voiam sa iti spun ceva dar ma pierdeam.
-Deci...ma placi?!
-Da, normal.