cap 4 "înțelege...trebuie!"

43 6 1
                                    

Perspectiva lui Clay

G:Clay du copilul în pat și apoi vino să mănânci ceva!

Ma ridic de pe scaun și duc copilul în dormitor.
Întru iar în bucătărie și îl văd pe George cum stătea cu spatele la mine și făcea mâncare. Băiatul ăsta este pur și simplu superb! Agh doamne cât de mult as vrea să îl fut!
Ma apropii de el și îmi pun mâinile pe talia lui.

G:Bună și ție dragule!~
C:Pui, ar trebui să ști ceva...
G:Da?
C:Păi...am treabă la-
G:Nu!
C:Hei!Nici nu mai lăsat să termin!

Spun asta și încep să râd, îl iau pe băiat pe sus și îl pun pe blatul negru lucios.

G:Știu deja unde vrei să te duci, și mai știu că dacă te duci acolo nu o să se termine bine!
C:Pui, fie mă lași să mă duc fie sar pe geam!
G:CE?!
C:Iubire înțelege...trebuie!

Mă uit la băiat iar el se uită urât la mine apoi mă sărută.

G:În ce constă, treaba asta?
C:Să omor pe cineva.
G:Bărbat sau femeie?
C:De ce îți pasă ce gen e?
G:Mai ști ce sa întâmplat data trecuta când ai încercat sa omori pe cineva?
C:Da știu, am fost un idiot ca nu am pus nimic la punct!
Dar acum e diferit, îți promit George!

Ma uit la băiat care mai avea puțin și cred că mă lega de calorifer, dar pana la urma sunt iubitul lui.

G:Dacă nu te întorci până la miezul nopții, maxim, dar maxim unu dimineața, sa nu mai vii acasă, ne-am înțeles?

Dau din cap în semn de afirmativ și îl pun pe băiat jos apoi eu mă duc să mă îmbrac.
.
.
.
Ma uit la bărbatul plin de sânge din față mea apoi mă uit la mâinile mele.
Sunt un monstru...și...cel mai rău este ca știu asta prea bine...și el o știe; dar tot mă luat de soț!...
Ma uit la ceas zi văd că e...
Oh nu..NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU!!!
Este trei dimineața...mda...sunt plin de răni pentru că bărbatul ăsta a reușit cumva să mă lovească cu un cuțit și sa ma împuște de trei ori pe puțin!!!
Și afară mai și începe să plouă...păi...cred ca stau aici în seara asta...
Simt cum îmi vibrează telefonul în buzunar iar inima mi se oprește în gât.
Nu are cine sa fie decât el...
Îmi scot telefonul ușor din buzunar și surprize surprize, era George, răspund și duc telefonul la ureche.

C:Alo?
G:Vezi cât e ceasul?
C: 3:05:23 de secunde :)
G:Haha, ce glumă iubire!
Unde mama dracu ești?!
C:Da...dracu știe!M-am pierdut de juma de oră....și...na...

Abia respiram și încercăm să formeze o propoziție care sa se înțeleagă, iar el cel mai probabil și-a dat seama de asta. Simt un lichid sărat cum îmi inunda gura, îl scuip pe jos și observ că e sânge apoi mai aud ceva că și cum ar picura dar foarte foarte încet...nu se potrivea cu sunetul ploii și era mult mai aproape de mine.
Îmi pun mâna pe stomac și abia acum observ că acea rană făcută de glonț a început să o dea în hemoragie...mda minunat!!

G:Clay...ești rănit grav?

Acest capitol este realizat de Darkbunny00

minciuni dulci vl.3 Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum