Colți de argint

Capitolul 1🐾

[...]

Un miros de putrefacție și a mucegai a fost factorul ce o făcuse pe tânăra doctora să se trezească. Când și-a revenit puțin în simțuri, s-a ridicat în fund. Mâinile îi erau murdare datorită podelei de care se sprijinise în ridicare. Totul era atât de ciudat, ea doar mai avea puțin și ajungea în apartamentul ei, habar nu avea cum s-a trezit în acest loc.

A dat să se ridice, dar pe fața ei apăruse o încruntare când văzuse o trusa de prim ajutor. Primul gând al ei a fost o înjurătura plina de confuzie, dar apoi începuse să proceseze ce se întâmplă când mici gemete de durere se auzeau dintr-un colț. Sunau mai mult a... smiorcăieli? Parcă auzea cum o pisică cerea ajutor.

Îndată, lua acea trusă de ajutor fără să stea prea mult pe gânduri. A fost răpită doar ca să trateze o pisică? Wow, acest stăpân își iubește animalul atât de mult încât să răpească un doctor pentru vindecarea lui?

Cel puțin asta a crezut până când de fapt, a văzut un bărbat mai mult gol și plin de nervi. Și-a astupat gura șocată, apoi se lăsă în genunchi la nivelul lui.

── D-Doamne, de ce ești aici? De ce nu ești la un spital?

Șopti șocată. Văzând că era în lanțuri, a dat să își încerce norocul de a le deschide, dar un mârâit a oprit-o. Se uită în jur încruntată, vrând să găsească sursa dar se pare că sursa era chiar în fața ei.

── Nu...atinge...

A putut distinge cu greu cuvintele rostite de bărbat. Nu înțelegea cum de avea capacitatea de a mârâi atât de asemănător ca un animal prădător. A ignorat însă cererea lui.

Văzând că lanțurile acelea nu se deschid, își mușcă buzele. Știind de metoda cu agrafa, a vrut să-și încerce norocul, și spre fericirea ei a funcționat. Fericită, a deschis trusa de prim ajutor pentru a trata rănile băiatului dar a țipat când bărbatul acela nu mai era un om.

Un exemplar superb de panteră neagră statea deasupra ei în acest moment și mârâia amenințător. Nici blana lui neagă nu putea ascunde însă sângele ce se scurgea. Era atât de rănit, se mira cum de încă se ține în picioare.

── Ce...Ce ești?

Se bâlbâi șoptit cât îl privea în ochii. Are 30 de ani, 7 ani de experiență cu animalele, dar niciodată nu mai văzuse un om care se transforma în așa ceva sau viceversa. Voia să creadă că sunt doar halucinații, dar începea să creadă că este real in momentul când sângele de la botul panterei începea să pice pe chipul ei.

Asta îi amintea de bărbatul de mai devreme, de nasul său ce era plin de lichidul roșu.

Pantera continua să se uite și ea în ochii femei și să mârâie. Începuse să uite de dureri cu fiecare clipa ce trecea și continuă să amenințe femeia că o poate face praf. Era ciudat totuși, parfumul ei era necunoscut pentru el. Însemna că ea nu era de aici. Ea este o străină.

Asta a crescut și mai mult străinul de apărare, încât ghearele labelor lui au crescut și s-au înfipt în hainele femei de sub el care continua să rămână calmă. Era enervat la cat de calmă era. De ce nu țipa ca mai devreme? Era mult mai satisfăcut să audă cum victimele sale țipă de frica înainte de a se juca cu carnea și sângele lor.