Colți de argint

Capitolul 10🐾

[...]

Yi Seo tremura din toate încheieturile, cât Jungkook o privea ușor trist. Nu voia să fie martora la acele imagini, dar pur și simplu a turbat. A turbat să vadă cum ea era să fie batjocorita de niște bărbați. Din păcate stăpânul lui scăpase, dar ceilalți care o țineau pe Yi Seo, mai făcut bucățele.

Jungkook și-a dat seama ca fata probabil era terifiată de el, dar nu voia să o sperie, voia doar sa o salveze. Ca să scape puțin de sângele acela de pe el, a redevenit și el om. Trupul lui, era și el o mizerie, dar din fericire, nu atât de grav cum erau cadavrele din jurul său.

── Yi Seo...

Se târî cum a putut spre ea in patru labe. Fata s-a dat mai în spate, încă speriată. Știa cât de agresiv putea fi Jungkook, dar mai devreme parcă văzuse un monstru, nu pe Jungkook care îl știa ea.

Deși o salvase...era încă în stare de groază.

── Yi Seo, nu-mi fă asta...

Rănile ce le avea pe trup, nu se compara cu durerea interioara de a o vedea pe Yi Seo cum se îndepărta de el, iar în ochii ei se putea citi frica. Tremuratul trupului ei nu ajuta deloc. Știa că mai devreme nu era el, era doar o panteră turbată dar pur și simplu nu putea să-și vadă partenera asaltată de alți.

Era un coșmar, cel mai mare coșmar al lui devenea realitate. Poate că acum ceva timp, s ar fi bucurat să vadă frica in ochii ei, dar acum, îl făcea să regrete că luptase împotriva acelor lei și nu se lăsase mâncat de ei.

Îl făcea să regrete dar...nu prea regreta. Are sens? Poate că nu, însa dacă nu ieșea, iubirea lui ar fi suferit ceva mult mai rău decât el.

Yi Seo a continuat să se de-a in spate, până ea a ajuns sa fie lipită de un perete. Spre liniștea ei mentală din acel moment, Jungkook a ajuns sa cada la pământ când încerca să ajungă la ea. A dat să plece imediat din locul acela plin de sânge și bucăți de cadavre, dar auzind vocea stăpânului lui Jungkook, care părea că tot striga niște oameni care să-l execute pe Jungkook....Nu putea lăsa felina acolo.

[...]

Femeia se uita în gol. Trupul lui Jungkook de pe un pat improvizat. Nu se putea duce in camera ei, deoarece acolo ar fi printre locurile unde i-ar căuta acel nebun psihopat. Masculul încă era inconștient. Trecuseră două ore, din fericire a reușit să dezinfecteze și să coasă acele haine dar inca nu era scăpat de moarte. A fost foarte rănit, rănile acelea erau grave. Jungkook trebuia dus la spital.

Știa că acum venise momentul să iasă din acest iad, și nu va pleca singura. Va pleca cu bărbatul inconștient.

Încă mai era puțin speriată de el. Trauma de mai devreme încă era prezentă și simțea că nu va trece așa repede. Nu avea timp să se gândească la ce s-a întâmplat mai devreme acum. In acest moment, trebuia să se gândească la o soluție, care sa se scoată pe ea și Jungkook de aici.

Cu mâna încă tremurând slab, și-a așezat-o pe a lui Jungkook, care acum nu mai avea sânge, și unghiile sale nu mai aveau bucăți de carne. A fost și mai groaznic pentru ea, deoarece a trebuit să curețe tot.

── O sa ieșim de aici. Mă întreb dacă îți amintești cum arată lumea de afară...

Șopti cât se uita la chipul lui adormit. Acum că era inconștient și liniștit, încerca să nege că mai devreme era un monstru. Și dacă stătea sa se gândească, a făcut-o pentru a o salva pe ea, nu?