Colți de argint

Capitolul 7🐾

[...]

Trecuse deja o oră de când Jungkook se trezise, dar acesta nu a scos nici un cuvânt. Continua doar sa o privească pe Yi Seo, făcând-o pe aceasta să fie puțin îngrijorată. La cum îl știa ea pe masculul de pe patul ei, ar fi trebuit să fie deja pe ea și să încerce să o mănânce.

Poate că drogurile ce i-au fost date îl făcea să se simtă o legumă, și de aceea era așa moale. Nu-i plăcea totuși. Prefera să-l vadă atacând-o și cu energie, decât în această stare.

── Ești bine? Mă îngrijorezi puțin.

Jungkook a continuat să tacă, dar în schimb, coada lui vorbise pentru el, când aceasta s-a înfășurat în jurul taliei femei. Nu era prima dată, dar mereu îi provoca fiori.

Înghiți în sec și se uită și ea la mascul, ce o privea cu ochii obosiți. Poate mai avea nevoie de somn, și ea doar îl deranja. Când a dat să se ridice însă, coada cât și mână lui Jungkook au oprit-o.

── Nu îndrăzni să pleci de aici, doctore.

[...]

Jeong In stătea în acest moment în biroul său și se uita la o fotografie a lui și a fratelui său. Cât se uita, prin minte i-au trecut clipele în care îl torturase pe Jungkook. Era chiar atât de rău, hm? El voia doar bani, însă nu ar trebui să profite așa sau să rănească cel puțin un copil ce nu este al lui, nu?

Își lasă capul pe spate și își închise ochii. Probabil fratele lui căuta masculul și în ziua de astăzi, neștiind că propriul frate îl trădase. Dar nu avea ce face, spre deosebire de Junghyun, el nu a avut o viață atât de roz. El era un bețiv pe lângă fratele lui ce a ajuns om de știință, trebuia să se întrețină cumva, iar asta a fost calea cea mai rapida și bănoasă.

── Îmi pare rău hyung, sper sa nu afli niciodată ce s-a întâmplat cu Jk.

Murmură apoi se ridică de la birou. Voia să plece și să se asigure că băiatul era în viață. În ciuda a cum îl tortura, spera ca după tot sa fie în viața. Până la urmă, de aceea își luase un doctor, nu?

Când a mers în camera ei, a intrat fără să bată sau ceva. Știa că îl luase pe Jungkook de acolo, din pivnița. Era previzibil că va face asta. Pe ea nu o văzuse nicăieri, dar pe Jungkook îl ochi la ea în pat, dormind liniștit.

In adâncul sufletului răsuflă ușurat, iar pe de altă parte se simțea puțin amenințat de el, știind că într-o zi, acesta s-ar putea să-i aducă sfârșitul.

< Câteva zile mai târziu>

Yi Seo se uita cu mila la animalele rănite. Erau victime de ale lui Jungkook din meciul trecut. Nici bine nu și-a revenit băiatul, ca din nou a făcut ravagii. Când a vrut să atingă unul din animalele rănile, un braț musculos o oprise. Nu a fost nevoie să se întoarcă pentru a vedea cine e, știa deja cine poate fi atât de egoist.

── Nu trebuia să fi în pivniță? Vin la tine mai târziu să te tratez, Jungkook.

── Nu.

Mârâie acesta și o ia în brațe pe la spate. După evenimentele de acum câteva zile, masculul părea să fie destul de... atașat pot spune de doctora. Începuse să se infometeze, cu scopul ca ea să fie lângă el cât manca.

Iar Yi Seo nu-i înțelegea deloc comportamentul. Unde e pisica aia mare și fricoasă de care se tem toți? A fost posedata?

── YI SEO ──