Colți de argint

Capitolul 2🐾

[...]

Doctora se aștepta să fie condusă afară,unde va fi liberă să se ducă spre casa ei. Asta era tot ce își dorea, dar acel bărbat în loc să-i ofere libertatea pe care o dorea, a dus-o la alt bărbat, care stătea relaxat la birou și se juca cu un pistol.

Nu se speriase, doar că zâmbetul ei a pierit o dată ce văzuse că soarta avea alte intenții cu ea, diferite de a fi liberă.

── Cum este Colț?

A întrebat bărbatul de la birou. A vrut să răspundă ea, căci cel mai probabil se referea la pantera trată de ea, dar cel din spatele său a luat-o înainte.

── Este bine, domnule. A fost tratat la timp. Acum doarme, dar cu siguranță se va trezi curând.

── Bun, mă poți lăsa singur cu doamna doctora.

Acesta a aprobat, apoi a părăsit camera, lăsându-i pe cei doi singuri. Cel de la birou, se ridicase de acolo. Pistolul ce umbla prin mâinile lui, a fost mutat la brâu, apoi s-a îndreptat spre tânăra doctora, ce continuă să stea în loc.

── O dată ce mi-ai văzut animăluțul, nu mai poți ieși cu viața de aici, doamnă doctor. Ești un doctor veterinar destul de bun, m-am informat despre tine o dată ce prostul meu te-a adus aici.

Știa la ce se referă, și știa că nu prea ar putea face pe proasta mult timp doar ca să iasă de aici. Până la urmă, acest om părea să fie proprietarul panterei. Era conștient de ce avea la ușa casei, nu?

── Și? O sa mă ucizi ca să-mi țin gura și să nu strig în gura mare că am fost răpită de un om ce deținea un om cu capacități inumane?

Râse aceasta. I se părea amuzantă această situație. Într-o seară normala după lucru mergea și ea spre casa, apoi brusc, s-a trezit într-un loc ciudat unde a salvat un om-pisica. Nu în fiecare zi i se întâmpla asta, nu?

Bărbatul din fața ei zâmbi. Da, ar fi putut să o ucidă imediat acum că Colț scăpase de moarte dar în același timp, nu voia. Avea nevoie de un doctor bun pe aici pentru animalele de aici. Pentru ele, dar mai ales pentru Colț.

Sincer, nu prea îl interesa restul speciilor. Colț, doar colț. El era cel mai reușit exemplar de hibrid. Se putea transforma complet în om, fără multe malformații care îl dădeau de gol că nu era uman, spre deosebire de restul care erau greu de numit ,, oameni " în al doilea lor chip.

Colț avea capacități foarte ridicate. Nu își pierdea latura umana nici când era animal, dar asta putea fi și extrem de periculos, deoarece te ataca de bună voie cu știința, și nimic nu l-ar opri din al sfâșia. Era atât de puternic și special, de aceea atâta lume îl voiau doar pentru ei.

── Ești amuzantă, doamna doctor. Zise zâmbind. Nu, deocamdată nu te ucid. Dacă rămâi în acest loc cuminte și faci ce zic eu, vei avea siguranța zilei de mâine. Tu trebuie doar să salvezi pe cine spun eu. Înțelegi?

── Ce era? A murmurat aceasta. Băiatul...nu. Pantera...ce am salvat-o. Nu era un om sau animal normal. Sunt sigură de asta.

── E doar o greșeală de laborator a fratelui meu, nu trebuie să-ți bați tu capul cu asta.

Se apropie și mai mult de ea, dar Yi Seo nu s-a mișcat din loc. Nu era intimidata de acest bărbat. Dimpotrivă, era uluitor de calmă. Singurul lucru pentru care voia libertatea, erau animăluțele din clinica ei ce trebuie să ajungă la stăpâni. Îi erau teamă că vor muri de foame.