Colți de argint

Capitolul 11🐾

[...]

Yi Seo nu-și putea lua ochii de pe Jungkook. Părea atât de slab, fără viață...nu știa că ține atât de mult la el, până în pragul când era aproape să-l piardă.

Încă mai avea în cap acele imagini,cu el distrugând acei oameni, dar în ciuda acelor întâmplări ce se învârteau în capul ei, tot îl iubea. Nu mai putea nega asta. Se mințea cu bună știință dacă ar continua să nege că iubește hibridul acesta.

── Trezește te mai repede, dormi deja de două zile.

Șoptește și l-a mângâiat pe cap. Abia aștepta să plece cu el de aici, să-i arate lume, să-i arate că nu toți oamenii sunt niște monștri, să vadă și înafara cutiei în care s-a născut și a crescut.

Între timp...

Jeong In urmarea camerele de supraveghere. I se părea amuzant că cei trei credeau că vor scăpa atât de ușor de el. Intenționat i-a lăsat liberi. Jungkook prinse drag de aceea femeie. Faptul că avea și relații sexuale cu ea, era în avantajul său daca acea femeie avea să fie însărcinată.

Ar putea avea mai multe specii puternice așa ca Jungkook. A incercat să-l înmulțească, dar acesta niciodată nu era de acord și ucidea femeile ce le punea cu el. Poate crede că a câștigat libertate, dar Jungkook se va întoarce înapoi la el.

Nu putea scăpa de jeong In oricât de mult ar fi vrut. Avea un cip de urmărire plantat in corp, așa că știa de el si în cel mai îndepărtat loc al pământului.

── Dacă va ajunge la Junghyun? Acesta încă îl caută, nu crede că este mort.

Jeong In și-a strâns mâinile în formă de pumn cât încă privea ecranul calculatorului. Jungkook nu avea habar de existența creatorului său deci, nu avea cum să ajungă pe mâinile fratelui său.

── Jungkook nu știe de tatăl său. Zise acesta calm și se ridică de pe scaun. Era foarte mic când l-am luat de la Junghyun. Încă un pui, el mă știe pe mine drept creatorul său. Nu va îngrijorați pentru el, voi urmăriți-mi fratele.

Le-a dat ordinul apoi a plecat de acolo, fără să se uite în urma.

[...]

-Bate! Inimioara lui micuța bate!

Putea să audă slab un glas de bărbat. Acel bărbat părea atât de entuziasmat, cât micuța viețuitoare era în primele ei clipe de viață. A trecut de perioada in care creștea într-un incubator. Acum putea să respire singur, putea să trăiască fără sprijin.

A simțit cum niște mâini calde și uriașe l-au ridicat. Nu putea vedea, ochii lui erau închiși, dar cu siguranță putea simți căldura și iubirea ce radia de la acel bărbat, pentru el.

── Pare un pui de panteră normală, sunteți sigur că de data asta v-ați finalizat obiectivul? Ceilalți pui au fost normali, dar datorita ADN ului uman din ei, aceștia au ajuns să moară, din cauza că trupul lor a respins acele celule.

── Ce contează dacă e o panteră ,, normală"? Contează că trăiește. Nu ma interesează mai departe.

Spre deosebire de ceilalți pui, Jungkook a fost creat chiar de el însuși. Avea chiar ADN ul său în trupul său micuț. Era nebunesc, poate că el era nebun dar acest pui de panteră era la propriu și figurat fiul său.