Colți de argint

CAPITOLUL 12 🐾

🐈‍⬛

[...]

── De ce crezi asta Iubire?

Șopti Yi Seo cât îl mângâia pe Jk pe cap. Dar la cum îl trata Jeong In pe băiat, începea să creadă și ea că el poate doar a fost furat de la adevăratul său creator, și ajuns pe mâna acestui nenorocit, a fost ,, programat " să fie o mașină de ucis.

── Pur și simplu.

Și-a ascuns capul de tot în gâtul ei, și a început să-și frece slab nasul de gâtul ei, vrând să a o imparfuma. Chiar și în starea lui, era gelos pe Taehyung și alți masculi ce ar putea fi in preajma ei. Voia să fie atât de mult doar a lui.

Încă își amintea prima dată când a văzut-o. In ciuda faptului că făcea pe felina periculoasă, în interior voia doar să-i atragă atenția, voia să o facă să vadă cât de puternic, atractiv și masculin poate fi, cât lupta cu ceilalți. Să-i arate că poate fi cel mai bun bărbat pentru ea.

Deși...el nu era chiar om, voia să o impresioneze pe femeie și să-i de-a o șansă, să devină partenerul ei.

Yi Seo nu a insistat cu mai mult. Dacă Jungkook simțea să spună doar atât, ei bine, doar atât va rămâne. A vrut să se ridice pentru a aduce niște mâncare pentru el. Avea nevoie de proteine, masculul a fost aproape mort, trebuie să mănânce să-și revină din nou în forță.

Jungkook nu a lăsat-o totuși. Și-a înfipt ghearele in ea, cu scopul de a o păstra lângă el. Era conștient că o rănea puțin dar era partenera sa. Trebuia să suporte să aibă o pisicuță posesiva pe ea, nu?

── Jungkook, voiam să merg să-ți iau ceva de mâncare. Lasă mă să mă duc iubire. Mă întorc repede.

── De ce să-mi aduci mâncare când tu ești aici. Tu ești mâncarea cea mai bună.

Tânăra a roșit slab știind prin ce se referea el la mâncare, de la ultima lor discuție pe această temă. In loc să se hrănească cu adevărat, el mai degrabă doar a pus-o sub el, și s-au tăvălit pe jos.

Ironic e că din cauza acelui fapt, Jk a avut extrem de mult de suferit. Din cauza ei...a ajuns în acea cușcă. Din cauza ei a trecut prin toate astea, și acum se simțea atât de vinovată.

── Dacă mureai...?

Șopti Yi Seo cu tristețe, rămânând lângă Jk, și lăsându-l să-și frece in continuare nasul de gâtul ei.

── Din vina mea... dacă nu mă culcam cu tine, Jeong In nu se enerva și nu ai fi ajuns în aceea cușcă.

── Dacă nu făceam dragoste, nici nu mai eram afară în acest moment.

A zis acesta și și-a ridicat privirea în sus spre ea. Yi Seo se simțea vinovată? Nu ar trebui. Ar face asta din nou și din nou dacă ar putea. Ar trece prin aceleași chinuri. Nu conta atâta timp cât el se iubea așa frumos cu partenera lui.

── Și asta ..dar trebuie sa recunoști Jungkook, din cauza mea ai-

── La naiba vorbești atât de mult.

A eliminat cu ușurință fiecare articol vestimentar de pe trupul partenerei sale, apoi a urca deasupra ei și a început să o sărute cu poftă. Yi Seo putea fi atât de prostuța uneori...încă nu-l cunoștea pe Jungkook se pare. Nu avea habar ce putea face acest bărbat pentru ea.

Yi Seo deși se simțea vinovată, nu și-a învățat lecția. A răspuns sărutului lui Jungkook, era atât de bun la asta încât nu s-ar putea retrage nici dacă ar vrea asta.

Jungkook a zâmbit prin sărut, și cât o distrăgea pe Yi Seo, el s-a poziționat între picioarele ei. Îi va demonstra că el nu regretă faptul că s-a iubit cu ea, și va face asta la greu.

── Nu mă voi opri din a te iubi, până când burtica ta nu va ține bebelușii mei acolo... înțelegi că te iubesc, încât dacă ar fi sa mor mâine, ultimul lucru pe care as vrea să-l fac, e să te iubesc pe tine? Nu sunt ca bărbați din viața ta de zi cu zi, Yi Seo. Mie când mi se pune pata...nu mai iese de acolo.

Cât se uita in ochii ei, a pătruns o fără milă. Nu a considerat că e nevoie să o pregătească, știa deja că fata îl dorea la fel de mult.

── Am făcut o greșeală că m-am îndrăgostit de tine...?

Jungkook a Zâmbit și s-a împins tot în ea. Probabil a făcut, dar cine nu greșește?

── Ne vom da seama pe parcurs.

Șopti apoi a năpustit asupra ei din nou cu sărutări dulci. Nu țineau cont de nimic, și nici nu le păsa. Tot ce voiau în acest moment, era ca trupul lor să fie unul. Pentru totdeauna dacă se putea.

[...]

Au rămas acolo o perioada până când Jk și-a revenit puțin. Apoi pe lăsarea întunericului, cei doi au mers în oraș.
Yi Seo se uita cu dragoste la chipul lui Jungkook care se uită curios peste tot. Coada și urechile lui erau ascunse deocamdată, dar privirea lui nu putea fi ascunsă.

Era complet diferit față de cum l-a văzut prima dată. Dar până la urmă e pe jumătate animal, ar trebui să știe că acestea gândesc și au instincte diferite.

I se părea adorabil cum stătea lipit de ea, și mârâia din când în când, în momentul când alți oameni treceau pe lângă ei. In special bărbați. Și ca să fie sinceră, și ea îi mai dădea câte una când se uită după alte femei. Această pantera era atât de... enervantă.

Când au ajuns în fața cabinetului ei veterinar, vrând să-l consulte mai întâi pe Jk, până să meargă acasă la ea, zâmbetul ei a căzut.

Într-adevăr se pare că domnul Jeon s-a ocupat de cabinetul ei... distrugându-l.
Jungkook a putut citi tristețea din ochi partenerei sale. Știa cât de mult își iubea meseria, și oricât de gelos ar fi, nu i ar lua această bucurie. Altcineva a făcut o însă, iar el...nu va lăsa asta asa.

A mângâiat-o ușor pe cap, toate aceste întâmplări, petrecându se sub privirea unor ochii curioși care zâmbeau in interior. I l-a luat pe Jk, așa că să nu se aștepte la o viață prea ușoară.

── Ce să facem mai departe domnule?

A întrebat unul dintre bărbați cât șeful lor priveau cum cei doi se îndepărtau de cabinetul distrus, vandalizat.

── Deocamdată îi lăsăm în pace, și să ne asigurăm că fratele meu nu-i va găsi pe Jk. Acum că el este liber, e riscant. In doua săptămâni oricum îl vom lua înapoi.

Aceștia au aprobat fara sa pună alte întrebări. Doua săptămâni. Atâta avea în plan să-l lase pe Jk să se bucure de libertate. Până la urmă a fost un băiat atât de bun, merită puțina libertate, nu?

[...]

Extrem de slab, dar având în vedere că nu am mai scris de o groază de timp la cartea asta, e un început, nu?