Colți de argint

Capitolul 3🐾

[...]

Au trecut câteva ore, și așa cum menționase stăpânul băiatului, doctora aceea a revenit din nou.
Colț nici nu se obosise să îmbrace acele haine. Puțin îi păsa că era nud în fața ei, și așa nu avea să mai conteze din moment ce va fi ucisă în curând.

Yi Seo, a fost condusă în pivniță de același bărbat care și a luat-o. La fel, i se dăruise o trusa nouă de prim ajutor cu orice avea nevoie, apoi a fost împinsă înăuntru și închisă. Era la fel de întuneric în jur, și putea să bage mâna în foc că se simțea mult mai speriată decât prima dată când a fost aici.

Se uită în direcția colțului unde fusese prima dată băiatul-pantera dar acel colț era gol acum. Înghiți ușor în sec și începuse să înainteze acolo, cât ținea de aceea trusa de ajutor de parcă viața ei depindea de asta.

Uită de mai devreme, acum nu se mai simțea atât de încrezătoare. Nu mai avea tranchilizante și se simțea extrem de vulnerabilă. Plus începuse să-i fie frică, deoarece acum conștientizase că nu era o pisică normală, era o panteră, un animal exotic și sălbatic ce ar face-o praf în câteva secunde.

De ce dracu am acceptat? Poate mai este cale de întoarcere, nu?

S-a întors pentru a merge la ușă, dar a înghețat în loc. În fața ei era băiatul panteră ce îl văzuse prima dată. Scăpase din brațe trusa de prim ajutor din cauza șocului primit. Era atât de înalt pe lângă ea care avea 1.63 înălțime. Putea să jure că avea peste 1.85. se simțea o furnica în miniatură.

── Umm...b-buna.

S-a bâlbâit văzând că el doar o privea. Nu mârâia și nici nu părea că era pregătit să sare pe ea, doar că ghearele de la mâinile lui, îl dădeau puțin de gol că ceva avea în cap.

── Stăpânul tău...m-a...m-a trimis ca să-ți tratez rănile.

Murmură și arată ușor spre rănile de pe corpul său. Colț zâmbi. Nu mai părea atât de neînfricată așa cum a fost prima dată. Avea să se distreze puțin înainte de a cina se pare.

Vrând să o tachineze, s-a apropiat de ea care se îndepărta până a ajuns să fie lipită de perete. Uite cine era pisicuța dintre cei doi în acest moment.

── Unde voiai să pleci și să-ți părăsești pacientul, doctore?

Întrebă acesta, apoi a prins-o de mâini și le-a pus deasupra capului ei. Voia să o vadă cât mai lipsita de apărare în fața lui.

Yi Seo îngheța și mai mult. Încerca cu greu să-și stăpânească emoțiile. Descoperise că acesta părea să se ,, hrănească cu frica ei". Cu cât era mai speriată, cu atâta el prindea mai curaj să-și bată joc de ea. Dacă voia să o onoare o făcea din prima, nu mai stătea la taclale cu ea.

Al doilea lucru pe care îl observase, era limbajul lui. Vorbea extrem de bine, nu părea să aibă nici un fel de dificultate. S-a uitat spre chipul lui, pe lângă acele răni care păreau să se evapore ușor, a observat deasupra capului său două urechi ca ale unei pantere. Deci, caracterele sale animalice nu dispăreau complet nici în chipul său de om.

── Nu, nu voiam să plec. Eu doar...voiam..mai multe bandaje.

A găsit rapid o scuză. Aproape că a fost mândră de ea când rosti vorbele fără vreo balbaiata, dar a țipat când băiatul a început să mârâie și năpustise asupra gâtului ei.