S~Ă~R~U~T~U~L ?

55 4 0
                                    

In timp ce Derek era atent la mine , să vadă dacă sunt ok.
Vincent il trage pe Derek de lângă mine ,il pocneste zdravan cu genunchiul , mă ia in brațe și fuge cu mine ca și cum aș fi un pluș , până la motor  mă pune in spatele lui ,urcă și pornește .... nu știam cum să reacționez ...

Îmi iau inima in dinți ,și-l întreb ...
-Vincent ... unde mergem ?
-...
-Vinceeent.....
-Într-un loc ..
(*pe bune ? Un loc ? WOW  dacă m-aș fi gândit și eu la asta...)
-Erm...in ce loc ?
-Stai calmă ,nu îți fac niciun rău .
-Sunt calmă , sunt și curioasă , unde mergem?
-Într-un loc unde nu am mai dus nicio fată.
-La muzeu? La biblioteca ...? ...
°Vincent chicotește° Face o pauză  ,oprește și-mi face semn ca vom merge pe jos °
-Mergem in grădina cu flori a mamei mele , nu am mai fost acolo de când a ....a murit...
-Eu ...eu nu am știut despre mama ta Vince ...
-Haai piticoo .
°el are avans de cațiva metri°
-Staaai , nu mergee inaintee ..
-Nu stau , dar dacă vrei te pot aștepta .. :3
-Așteaptăăă
-Ce dai ?
-Șuturi in cur și palme-n cap , ce dorești ??
-O imbrațișare nu dai ?
° ce dlaguuuț a sunaaat °
-Fie .
°il îmbrațișez, și mă imbrățișează ca un tată .
Mergem ceva , până ajungem într-un loc , asemănător unei grădini ,era un sanctuar, plin de flori , plin de culori , ...minunaat , o bucățică de rai ...
Am ajuns acolo la apus...un apus superb ... mă uitam la soarele ce dispărea treptat ...Vincent mă îmbrațisează profitând de neatenția mea ...reactionez ...mă intorc , și el imi prinde fața-n palme și

Mă sărută...
Am rămas șocată ..nu mai puteam scoate nici un sunet ..pe când el ...el părea să vrea să spune ceva ... iși face curaj și spune:
-Uite care-i faza Neena ...eu ... Te plac , foarte mult , ești singura fată pentru care chiar am sentimente ....de prima oara când ai intrat in clasă am știut că ești DIFERITĂ . Nu ești ca toate șlampele care se uită doar la freza unui tip ,sau la câți bani are , cum se imbracă si ce mașină posedă individul ... încă de când mi-ai dat replică in clasă am realizat asta

*între timp*
-Ești un incompetent , cu ai putut să o pierzi , cum ai putut să îmi pierzi fiica ?ești un idiot ,aveai o misiune simplă și nu ai fost in stare să o îndeplinești .... du-te și caut-o ...ce mai astepți ....

..... nu am știut cum sà reacționez ...așa că am fugit....
~copil tembel ...  nu cunosti drumul , de ce ai plecat ?? ~

Iarăși tu ? Deja ma enervezi ... apari în cele mai proaste momente , si enervant este că ... tu cam ai dreptate... 

M-am uitat de jur imprejur ... nu cunosteam zona...normal ca vocea din mintea mea are dreptate ...

Ce mă faaac ....??? Unde mă duuc??.

Tocmai când credeam că sunt pierdută , de nicăieri apare Derek intr-o decapotabilă , sigur era una dintre mașinile pe care tata le ține în garajul de la subsolul casei....
Ce ușurare ..când il vad ...parcă as vedea vreun actor celebru  sau cine stie ce solist al unei trupe faimoase .... mă bucuram sa il văd ...
O doamne ...tata... cred ca și-a făcut mii de griji...
Derek se apropie cu mașina de mine... mă observă ... oprește puțin in fața mea ... coboară din mașina și fuge spre mine...mă ridică de la sol (înalțimea mea...îgh ) ...
-Ești in regulă pitico? Ti-a facut ceva acel nemernic?? Când il voi prinde nu va scapa cu oasele intacte ...
-Stai liniștit ...nu am pățit nimic :D .
Urcăm în mașină și mergem spre casă ..
-Derek... nu vreau să merg acasă
-Neena ...te simți bine? Ești palidă
-Sunt...bi...ne...
*Între timp*
~Tatăl Neenei vorbea la telefon~
-Nu , e imposibil , nu are cum sa apară acum , am crezut că ești suficient de capabil să o ucizi , dar m-am inselat , nu ai fost in stare , am parte doar de niste nemernici incompetenți , nu sunteți in stare de nimic , de absolut nimic , vă plătesc degeaba ...degeaba , voi nu va faceti meseria .. idioți ...
Tatăl Neenei închide telefonul .
~în mintea lui Dimitri Ivanov~
Nu-mi permit ca Neena să afle , nu vreau ca fiica mea să fie in pericol, am s-o protejez ,indiferent de situați .Neena nu va afla niciodată adevărul , nu cât timp voi trăi eu... sunt liniștit oarecum pentru ca nimeni nu știe adevărul ...

Umbrele TrecutuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum