this place no longer feels like home

21 1 0
                                    

《Anterior in capitolul 14 》

"*in spital*
Ce este locul asta? De ce este asa intuneric?C-ce a fost sunetul ala?
Nu se vede nimic ...
vinoo
Cine-a spus asta?
Vinooo
Cine esti??
Amandoi stim ca vrei ,vinoooo
NU!!"

Trebuia sa fi stiut mai bine
Lumea asta nu-i facuta pentru mine
Nu aparțin , indiferent de încercări
M-am straduit destul ,si-acum suport urmari...

Pulsul slabeste ... ritmul respirator scade...Ova ramane fara viata...
Langa ea Steph o priveste pret de o secunda , dupa care urla cu disperare :
-Doctoor ... ajutoor. ... asistentă... oricee....nu o lasati sa moara
......
dupa un minut apar 2 doctori si 3 asistente ...
Cu un defibrilator ei incep resuscitarea...

........
Ce.... ce se intampla...?.
VINO CU MINE OVA ...

NUU....NU O LĂSAȚI SĂ MOARĂ ...VĂ ROG NU...

LIBER...

VINOO...ŞTII CĂ VREI.

SALVAȚI INGERUL ALA NEPUTINCIOS ODATA ... TE ROG NU MĂ PĂRĂSI...

LIBER...

Pentru ce sa raman ?... nu am nimic... bani ?! ... o stupizenie creata de om ... sa ne separe total ... dupa ce ca eram noi nepasatori... se fac si diferente sociale ... nu mi s-a intamplat sa fiu "victima" in genul sa nu pot sa imi iau ceva anume...dar asta nu a tinut locul mamei...
Mai ales cand vedeam in jurul meu copii cu mamele lor ... cum ii ajutau , le dadeau sfaturi , le pregateau chestii ...gen : pachetel pentru scoala, tinuta pentru a doua zi .. fetele , care plecau cu mamele la cumparaturi , in vacante , petreceau seri impreuna jucandu-se ... cand aveau vreo problema ...fie ea fizica sau psihica ...aveau cu cine vorbi... eu nu ...
Acum in adolescenta ..fetele de varsta mea au amintiri cu "mama".. eu dacă mă străduiesc suficient îmi amintesc vag chipul mamei... nu cunosc sentimentul ala de teamă...teama aia sa nu o superi pe "mami " ... să nu o pierzi...

Pentru ce să rămân ? ... tata nici macar nu mi-ar duce dorul... nici macar nu imi observa lipsa.. sunt sigura ca acum este prea ocupat sa realizeze ca am disparut ...

Pentru ce să stau ?
Pierdere de timp... cred ca as putea sa plec linistita ...

~amintire 1~
"-Vincent ... unde mergem ?
-...
-Vinceeent.....
-Într-un loc ..
(*pe bune ? Un loc ? WOW dacă m-aș fi gândit și eu la asta...)
-Erm...in ce loc ?
-Stai calmă ,nu îți fac niciun rău .
-Sunt calmă , sunt și curioasă , unde mergem?
-Într-un loc unde nu am mai dus nicio fată.
-La muzeu? La biblioteca ...? ...
°Vincent chicotește° Face o pauză ,oprește și-mi face semn ca vom merge pe jos °
-Mergem in grădina cu flori a mamei mele , nu am mai fost acolo de când a ....a murit...
-Eu ...eu nu am știut despre mama ta Vince ...
-Haai piticoo .
°el are avans de cațiva metri°
-Staaai , nu mergee inaintee ..
-Nu stau , dar dacă vrei te pot aștepta .. :3
-Așteaptăăă
-Ce dai ?
-Șuturi in cur și palme-n cap , ce dorești ??
-O imbrațișare nu dai ?
° ce dlaguuuț a sunaaat °
-Fie .
°il îmbrațișez, și mă imbrățișează ca un tată .
Mergem ceva , până ajungem într-un loc , asemănător unei grădini ,era un sanctuar, plin de flori , plin de culori , ...minunaat , o bucățică de rai ...
Am ajuns acolo la apus...un apus superb ... mă uitam la soarele ce dispărea treptat ...Vincent mă îmbrațisează profitând de neatenția mea ...reactionez ...mă intorc , și el imi prinde fața-n palme și

Mă sărută...
Am rămas șocată ..nu mai puteam scoate nici un sunet ..pe când el ...el părea să vrea să spune ceva ... iși face curaj și spune:
-Uite care-i faza Neena ...eu ... Te plac , foarte mult , ești singura fată pentru care chiar am sentimente ....de prima oara când ai intrat in clasă am știut că ești DIFERITĂ ."

Umbrele TrecutuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum