Our Fate //pauza

12; agreement

* life was easier before you ;;

C A P I T O L U L 12 "AGREEMENT"

Emma's POV

Aşadar, am fost certați şi amenințaţi că ne vor fi luate telefoanele şi că nu vom mai avea acces la internet. De asemenea, am primit nişte cuvinte dure de la tatăl nostru. Mă simţeam din nou ca un adolescent, în gimnaziu.

Acum, eram aşezați în jurul mesei, fiecare silențios, atent la farfuria sa. Până mama a rupt liniştea şi a clarificat motivul pentru care aveam, de fapt, această cină în familie.

"De câțiva ani, eu şi tatăl vostru n-am ieşit mai deloc." spuse. "Ca relația noastră să prindă flacăra de mai demult, vom avea nevoie de timp singuri."

"Treci la subiect, Miriam." Oftă tata.

"Şi eu ziceam acelaşi lucru." Îmi şopti Tyler, făcându-mă să-l lovesc sub masă.

"Mergem în Europa săptămâna viitoare!" Se entuziasmă mama. "Doar eu şi tatăl vostru. Am încredere, Emma, că eşti destul de responsabilă şi îl poți ține pe fratele tău în frâu."

"Pe mine?" Râse Tyler. "Nu voi face nimic rău."

Minute mai târziu, după ce am discutat îndatoririle noastre ca adolescenți când părinții nu sunt acasă, cina s-a desfăşurat mai relaxant.

"Tyler are iubită." Am spus.

"Emma." Spuse, supărat.

"Ce?!" Exclamă mama. "Te-am învățat să-mi spui totul!"

"Mâine discutăm, băiete." Îi spuse şi tata iar eu mi-am abținut un surâs. Tyler şi-a dat ochii peste cap.

Totuşi, îi eram recunoscătoare fratelui meu că nu m-a dat de gol. Până la urmă, şi eu am petrecut timp cu Blake. Mult.

Părinții noştri continuau să vorbească în timp ce eu îmi înfigeam furculița absentă în mâncare. Mâine este o nouă zi şi trebuie să rezolv cu meditațiile la matematică. Voi vorbi cu profesorul şi-l voi întreba dacă este posibil să meditez pe altcineva...

Deşi nu pot spune că nu mi-ar face plăcere să petrec cât mai mult timp cu Cedric.

* * *

Nimic nou nu era la şcoală. L-am vazut pe Cedric de câteva ori cu Blake, iar Blake avea în fiecare pauză câte o fată la braț. Mi se părea amuzant cât de lipicioase sunt studentele de la Bronx Highschool, şi totuşi eram mândră de Blake că este atât de plăcut. Mi-a facut cu ochiul iar eu am chicotit.

"Emma!" Strigă Damien. "Pot să te conduc la matematică?" Zâmbi.

Desigur că nu puteam să refuz...

"Sigur, mulțumesc." I-am spus.

"Deci, cum a fost cina cu părinții?"

Cedric era la câțiva paşi de mine, pregătit să intre în sala de clasă. Leah, evident, lângă el, potrivindu-şi pasul astfel încât să meargă cât mai aproape de el.

"Cina....a fost.." am bolborosit.

Cedric îi plantă un sărut scurt pe obraz, oferindu-i unul din cele mai sincere şi frumoase zâmbete pe care le-am văzut vreodată, şi se făcu nevăzut.

"La dracu." am bombănit.

"Emma? Ce s-a întâmplat?" Întreba Damien. "Cina...a fost.." mă imită, râzând.