Our Fate //pauza

17; reality

* I have finally understood what I mean to you. ;;

C A P I T O L U L 17 "REALITY"

Emma's POV

Încă o lună a mai trecut de când Cedric nu mi-a adresat niciun cuvânt. Într-adevăr îmi respectasem decizia şi nu-l mai contactasem în niciun fel. Profesorul nostru de matematică nu ştia că Cedric renunțase la lecțiile gratuite pe care eu i le ofeream, şi nici nu avea să afle. Cât eu am tot încercat să mă mint că voi fi mai bine, Carol s-a tot apropiat de el, astfel dădeau impresia că sunt de nedespărțit. Iar eu nu mai puteam nega la infinit sentimentele mele față de Cedric.

M-am îndrăgostit.

Nişte cuvinte simple care, totuşi, mi-au schimbat viața radical. Eram doar o tocilară timidă şi confuză, care nu ştia de ce s-a nascut, iar acum... am rămas tocilară, dar în rest, m-am schimbat complet. Iar eu îmi descopăr câte o nouă calitate şi câte un nou defect în fiecare zi. Dimineața mergeam la şcoală cu Blake şi Rachel, fiindcă scumpa mea prietenă rămânea în camera lui Tyler peste noapte şi făceau ce ştiau ei mai bine. Cum rămânea peste noapte? Părinții noştri în sfârşit au plecat în călătoria de care discutaseră, şi trăiam singuri de două săptămâni. Timp în care, eu mi-am plâns de milă.

Crăciunul era în două zile, iar majoritatea studenților au de gând să meargă la petrecerea organizată de Blake. Ei bine, numai eu ştiu cât a insistat Blake să vin, însă l-am refuzat tot de atâtea ori.

Acum eram în fața casei mele cu el, şi amândoi îi aşteptam pe Rachel şi Tyler să se îmbrace şi să vină. Din moment ce eram în vacanță, aveam de gând să mergem la un local, să vorbim. Damien, Aubrey şi Eric, de asemenea, vin. Iar Blake a ales să-şi petreacă timpul cu mine şi nu cu Cedric sau ceilalți prieteni ai lui...

"Mergem sau nu?!" Exclamă Rachel care ieşise din casă fugind, urmată de Tyler, către maşina lui Blake.

"Eram deja acolo dacă vă mişcați mai repede.." spuse Blake autoritar.

Tu şi Emma mereu sunteți gata prea repede." Comentă Tyler.

"Se cheamă punctualitate." L-am corectat pe fratele meu.

Ajunşi la local, ne-am aşezat la masa rezervată şi îi aşteptam pe Damien, Eric şi Aubrey.

Când fratele meu a avut nevoie la baie, m-am gândit să fac rost de câteva răspunsuri sincere de la iubita sa.

"Îl iubeşti?" Am întrebat-o, luând-o prin surprindere.

"Cred.." se ruşină, iar pentru prima oară de când am cunoscut-o, a rămas fără cuvinte.

"Atunci nu-l răni." Am implorat-o.

"Ems, ar trebui să-ți faci griji ca fratele tău să nu o rănească, nu invers." Râse Blake.

"Nici gând! Tyler nu e aşa." Am protestat.

"Trebuie să iei în considerare şi varianta asta." Spuse.

"Este primul băiat pe care-l iubesc, Emma." Spuse Rachel. "Nu i-aş face nimic, niciodată. "

"Mulțumesc, Rachel." I-am zâmbit. "Eşti o prietenă bună."

Minute bune trecuseră, timp în care Tyler se întorsese, iar Eric, Damien şi Aubrey s-au aşezat la masa noastră.

Presupun că am uitat să menționez că, acum, Eric are o iubită. Adică Aubrey. Au ieşit împreună mai tot timpul de când au făcut cunoştință oficial, iar prietenul nostru distant şi retras, este îndrăgostit de fata ce-i ține acum mâna.

Dar... cum Blake este aici, cel mai bun prieten al său nu putea să lipsească din peisaj, aşa ca....

"Hei Reed!" Îl salută Blake. "Ia un loc."

Desigur că, buna noastră prietenă, Carol era cu el. Însă Leah lipsea. Leah şi cu mine ne-am apropiat în ultima vreme, şi am ajuns la concluzia că mi-aş dori şi eu un prieten ca ea. Dar Blake poate fi acel prieten pentru mine.

Carol s-a aşezat lângă Cedric şi a spus:

"Îmi pare rău că nu mai petrec mult timp cu voi.."

"Îți simţim lipsa." Spuse Damien.

"Tu şi Emma sunteți împreună acum?" Întrebă, schimbând subiectul.

Adevărul este că am ieşit mult cu Damien şi ne-am ținut de mână, ne-am îmbrățişat, am facut multe lucruri, însă nu am avut primul sărut încă.

"Nu." Am răspuns eu pentru el. "Încă ne cunoaştem." Am spus încercând să fiu politicoasă.

"Dar, voi doi ați fii un cuplu frumos şi -"

"Carrie, îmi comanzi şi mie nişte whisky de la bar?" O întrerupse Cedric.

"Este Carol. " îl corectă. "Imediat" Spuse şi plecă.

"Cedric, ce-ai mai făcut cu Evelyn?" Întrebă Blake.

"Ştii tu, lucruri obişnuite. Mereu vrea să rămână la mine după ce terminăm..." rânji şi se uită cu coada ochiului la mine.

Încercam să mă abțin.

"Ştii foarte bine că nu la asta m-am referit." Oftă Blake.

"Eşti cu Evelyn?" Întrebă Rachel. "Adică ştiu că vă place să va prostiți şi că ea te consideră al ei... dar, asta e prea de tot. "

Spuse iar o lacrimă s-a aşternut pe chipul meu..

"Nu suntem împreună. " râse Cedric. "nu mă dedic unei singure femei."

Acesta a fost singurul lucru pe care l-am îndurat, înainte să mă ridic de la masă şi să fug spre ieşire cu lacrimi în ochi.

M-am rezemat de zidul magazinului şi am plâns, de parca nimeni nu era în jurul meu. Nu înțelegeam de ce îmi face asta.

"Emma!" Strigă Cedric, iar din două mişcări a venit afară unde eu tremuram din cauza frigului şi ninsorii abundente. "De ce plângi?" Se apropie de mine, totuşi fără să mă atingă. "Uită-te la mine." Ordonă.

Şi l-am ascultat. Văzându-mă fără apărare şi fără secrete în fața lui, atât de vulnerabilă, cu temerile ieşite la iveală, şi-a înconjurat brațele în jurul mijlocul meu şi m-a tras la pieptul său.

"De ce faci asta?" Am mormăit. "De ce îmi faci asta?"

"Ce-ți fac, Emma?"

"Vrei să mă vezi că sufăr." I-am spus.

"Nu. Nici pe departe. Vreau să văd că-ți pasă."

"Îți e clar acum? Cât îmi pasă?!" Am ridicat tonul şi i-am lovit pieptul.

"Dar ție îți este clar cât îmi pasă mie de tine?" Întrebă prinzându-mi brațele.

"Nu! Spune-mi tu cât, fiindcă la masă ai vorbit numai de cuceririle tale! Mă ignori de două luni..."

"Nu-i vina mea că ai decis să-ți petreci timpul cu acel Shrek!" Ridica tonul la rândul său.

"Cine-i Shrek? Damien?" Am râs cu ochii încă înlacrimați. "El a fost lângă mine când tu m-ai evitat."

"Şi Carol la fel." Spuse Cedric. "Dar nu am o relație cu ea."

"Nici eu cu Damien." Mi-am simțit respirația revenind la normal.

Mă calmasem. Cedric îşi înfăşură din nou brațele în jurul mijlocului meu şi mă îmbrățişă. Iar, de data asta, am cedat senzației care este atât de frumoasă... să fii în brațele persoanei de care eşti îndrăgostit.

----------

Păreri, vă rog! Editez capitolul mai târziu, chiar îmi place cum a ieşit dar sunt mici greşeli pe care probabil nu le-am observat. Vă mulțumesc că ați citit până aici!