Our Fate //pauza

15; exuberance

* the night after you came into my life was full of little thoughts about you and I. ;;

C A P I T O L U L 15 "EXUBERANCE"

Emma's POV

Eram aşezați pe patul din camera mea de câteva minute. Niciunul dintre noi nu spunea nimic. Eu, fiindcă orice aş fi spus, Cedric nu mi-ar da niciodată un răspuns sincer. Iar el, presupun că nu avea idee ce să spună, din moment ce a dat buzna în casa mea.

"Nu te meditez." Am mormăit.

Cedric se întinse pe patul meu şi oftă.

"Cum vrei."

"De ce eşti încă aici, atunci?"

"Nu mai pune atâtea întrebări, Emma." Se plânse.

După o zi agitată la liceu, am simțit nevoia să mă întind şi eu, cât mai aproape de Cedric. Eram la câțiva centimentri distanță, amândoi întorşi pe o parte. Mă privea în ochi şi... pentru prima dată, am putut citi tristețea în ochii săi. Sau... mi se pare?

"Ce-ai pățit?" Mi-am făcut curaj să întreb.

Iar... pentru, nu ştiu ce motiv, Cedric îmi oferi un zâmbet sincer. Pe care, i l-am mimat imediat. Am stat mult timp aşa, privindu-ne, pierduți unul în ochii celuilalt. Şi ceea ce mă surprindea, era că nici măcar nu mi-am închipuit că aş putea simți aşa ceva, unic în viață, față de el.

"Nu te împotrivi." Spuse, şi-şi apropie capul de al meu, astfel încât îi simțeam respirația caldă pe chipul meu. El era tot ce vedeam atunci.. îşi puse o mână pe obrazul meu şi închise spațiul dintre noi cu un sărut. Buzele sale erau atât de potrivite pentru ale mele, mâna sa ce-mi mângâia lin obrazul mă îndrumă, iar Cedric, în sine, mă făcea să-mi pierd mințile şi să savurez momentul.

"Mă vrei?" Şopti şi mă sărută din nou. Văzând că nu-i răspund, se poziționă deasupra mea, şi îmi presără săruturi fine pe maxilar. "Răspunde-mi." Spuse, iar eu am sesizat, din tonul vocii sale,  dorința arzătoarea ca eu să-i vorbesc.

"Cred că...da." I-am recunoscut.

Atât i-a trebuit până să-şi scoată tricoul, lăsând la iveală toate tatuajele care mi se păreau atât de atrăgătoare pe acel abdomen fără defect. Mă sărută din nou, pe un ritm mai alert,  în timp ce eu îmi plimbam mâinile pe umerii săi plini de fibră, iar în timp ce el îmi muşcă tare buza de jos, eu am gemut şi, parcă trezită din hipnoză, m-am oprit din a-i răspunde mişcărilor sale care acum deveniseră mult mai accentuate.

"Cedric." Am încercat să spun, dar ieşise mai mult ca un geamăt.

Ignorându-mă, îşi pusese o mână sub bluza mea şi-mi mângâie abdomenul, până a ajuns la sutien. Voia să-mi scoată bluza... şi l-am lăsat.

Acum, numai cu sutienul în partea de sus, rânji când mă văzu expusă în fața lui. Pieptul său se lipi de al meu, cu un singur material care ne despărțea, şi-şi continuă sărutul amețitor.

Însă, dacă nu opream asta acum, peste câteva secunde, nici atât...

Mi-am poziționat mâinile pe pieptul său şi l-am împins încet, ca el să înțeleagă ce încerc să-i spun. Fiindcă, dacă vorbeam, doar îl imploram pentru mai mult.

Înțelegând în sfârşit ce voiam, s-a ridicat, încet, cu o expresie dezamăgită.

"Nu putem.." I-am spus, luându-mi bluza şi acoperindu-mi pieptul.

"Nu încă, Emma." Spuse pe un ton jos. "Nu te mai ruşina în preajma mea." Mă apostrofă când mi-am pus din nou bluza pe mine.

Acest moment cu siguranță va rămâne veşnic în amintirea mea, mai ales că l-am împărtăşit cu o persoană specială..

Privirea mi-a coborât către corpul său bine sculptat, şi voiam să-i analizez tatuajele în amănunt. Aşa că, m-am apropiat cu paşi mici de el, până am ajuns la zona dorită.

Cu mişcări reținute, dar impulsionată de mâinile sale care le-au cuprins pe ale mele, i-am atins abdomenul şi pieptul. Îmi plimbam mâinile de-a lungul său, când, deodată, Cedric mi-a ridicat bărbia, iar eu am împietrit.

Era bulversat.

"Ce-mi faci tu mie, Emma?"

"Ce vrei să spui?"

"Eu -" spuse, dar fusese întrerupt de o bătaie în uşă.

"Emma, dragă." Mă strigă mama.

Cedric şi-a pus repede tricoul pe el şi i-am deschis împreună uşa mamei.

"E deja târziu." Spuse. "Cât mai stați? Ora de meditații durează prea mult.."

"Voi pleca, dna Torres. Mulțumesc că m-ați primit." Îi răspunse Cedric.

După plecarea nedorită a lui Cedric, am făcut un duş lung şi m-am întins în pat, reflectând asupra celor făcute astăzi. Eu şi Cedric suntem diferiți, şi totuşi, amândoi nutrim sentimente unul față de celălalt. Sau..poate numai eu. Însă, cert este că acei ochi albaştri, acele buze pline, acel zâmbet care te face să amețeşti într-o fracțiune de secundă.. toate acestea l-au făcut pe Cedric să fie în mintea mea toată noaptea aceea. Încă un lucru de care sunt sigură, este că, mi-a plăcut foarte mult căldura cu care m-a tratat în seara asta.

Totuşi, părea că-l macină ceva... şi trebuie să descopăr ce este. Vreau să fiu umărul său de sprijin şi să-l susțin în cele mai grele momente.

Încet, încet, mă îndrăgostesc de Cedric Reed. Iar asta... nu-i ceva de care ar trebui să fiu mândră.

Dimineața, micul dejun s-a desfăşurat în linişte, însă, surprinzător, şi Tyler a decis să ia masa cu noi.

"Am vorbit cu Rachel." Mă informă.

Mi-am dat ochii peste cap.

"E prea mare pentru tine."

"Cu un an!" Exclamă. "În plus,  cred că o iubesc."

"Mă bucur..." I-am spus sarcastică.

"Cred că şi ea mă iubeşte." Continuă.

"Ty, au trecut doar câteva luni de când o cunoşti. În plus, eşti fratele meu mai mic şi nu vreau să te rănească."

"Em, ştii că te iubesc dar ai încredere în mine."

"Bine." Am oftat.

După masă, trebuia să mergem la şcoală, iar eu trebuie să vorbesc cu Cedric.. şi cu restul, dar mai presus de toți, Cedric.

---------------

Mi-a fost greu să scriu capitolul acesta:)) sper că v-a plăcut, puteți să-mi spuneți părerea în comentariile pe care le voi citi cu drag!

NEEDITAT