Our Fate //pauza

11; carol

Înainte de a începe, am citit comentariile voastre si vad ca toti o vreti pe Emma cu Cedric, ceea ce mă bucură foarte tare.  înseamnă că-mi fac bine treaba.

Mulțumesc pentru toate voturile şi comentariile, lectură placută mai departe.

-------------

*I've been missing you all day ;,

C A P I T O L U L 11 "CAROL"

Emma's POV

Există câteva lucruri de care mă tem în viață. Insecte, inimi frânte, şi ceea ce a spus mama.

"Azi vom lua cina în familie. Nu comentați, oricum o facem rar."

"Eu..-"

"Am spus, fără scuze, Tyler." Mama ridică degetul, avertizându-l.

"Dar - "

"Ai auzit-o, Ty." I-am spus.

Chiar dacă nu-mi plăcea să fiu de partea mamei, avea dreptate..

De fapt, nici eu nu voiam o cină în familie, doar că dacă fratele meu îi spunea mamei o minciună credibilă, aş fi rămas singură.

Deci am fost puțin mai egoistă.

"Dar am întâlnire astăzi." Se plânse.

"Anuleaz-o." Îi spuse mama, ieşind din sufragerie.

"Cu cine?" M-am repezit spre el.

"Cea din prietenele tale... Rachel?"

"Rachel?! Rachel iese cu fratele meu mai mic?"

"Sunt cu un an mai mic." Îşi dădu ochii peste cap.

"Un an şi şase luni." L-am contrazis.

"Emma, să nu mă faci de râs în fața lui Rachel, sau voi spune întregii şcoli tâmpeniile pe care le făceai în grădiniță." Mă amenință.

"N-ai îndrăzni.."

"Priveşte-mă." Mă provocă.

"Şi dacă-ți spun că voi vorbi cu Rachel şi o voi face să nu iasă cu tine?"

"Bine, bine." Oftă. "Ai câştigat."

"Nu te mai certa cu oamenii mai mari ca tine." L-am sfătuit, încercând să-mi ascund zâmbetul.

"Este doar un an!" Spuse, supărat.

"Eu, la vârsta ta, învățam tot timpul." I-am spus.

"Em, tu înveți tot timpul." Îşi dădu ochii peste cap.

"Şi vezi unde m-a adus asta?"

"Nicăieri."

"Destul de corect." Am dat din umeri.

Mă voi plictisi teribil la cina de diseară. Rectific, ne vom plictisi. De obicei, când luăm cina în familie, părinții noştri ne comunică ceva important. Ca de exemplu, data trecută, au spus că ne mutăm.. dar sper ca în seara aceasta, să nu fie acelaşi motiv. De abia ce am ajuns aici, şi.. să fiu sinceră, îmi place.

Ceea ce mă surprinde, este faptul că tatăl meu a putut să-şi ia liber de la serviciu..

Mă uitam la TV, la filmul meu preferat pe care l-am văzut de cel puțin cinci ori, când am auzit uşa de la intrare deschizându-se şi închizându-se repede.

"Nemernicul.." am mormăit şi am fugit după fratele meu.

"Pot să-ți explic!" Spuse, ridicând mâinile în semn de nevinovăție.