Our Fate //pauza

21; end of holiday

" you need to relax and rest. "

C A P I T O L U L 21 "THE END OF HOLIDAY"

Emma's POV

A trecut o săptămână de la petrecere. Ceea ce înseamnă că a început şcoala. Din nou. O nouă zi de şcoală. Se pare că nu prea pot înțelege acest lucru.

Partea bună este că-mi voi revedea toți prietenii. Şi pe Cedric.

De când sunt îndrăgostită, nu am mai vrut să fac teme, să învăț, atenția mea a fost îndreptată complet asupra lui. Lucru care, recunosc, mă cam sperie. Fiindcă...nici nu ştiu ce simte el față de mine şi-mi este teama să aflu.
      Totuşi, sunt fericită cu ce am...deocamdată.

În această dimineață, mesajul lui Damien de "bună dimineața, frumoaso!" nu a intarziat să apară. În fiecare zi, la 8:00..chiar când se trezea. Era un gest extrem de dulce. De fapt, Damien era un băiat dulce. Devenise o rutina pentru noi. El îmi scria dimineața iar eu îi răspundeam entuziasmată cu un "bună dimineața şi ție!". La fel am procedat şi azi.

Admiram asta la el, faptul că mă surprinde cu cele mai mici şi totuşi cele mai semnificative lucruri.

Totuşi, apelul pe care-l aşteptam de când m-am trezit, tot nu a apărut. Însă, îmi imaginez că.. acesta este doar felul său de a fi. Nu se exteriorizează prea mult. Sau chiar nu-i e dor de mine.

Prefer prima variantă.

"Em!" L-am auzit pe Tyler strigând.
M-am închis repede la cămaşa alba pe care o alesesem strict pentru liceu, mi-am prins părul într-un coc dezordonat la spate, şi am coborât.

"Ce?" Am întrebat.

Fratele meu avea o privire disperată pe chip.

"Ce e?" Am repetat, îngrijorată.

"Eu..îi spun lui Rachel că o iubesc de ceva vreme." Spuse trecându-şi mâna prin păr.

"Ce drăguț. Şi de ce eşti aşa agitat?"

"Când m-am trezit, eram hotărât să mă prezint, o dată în viață, mai devreme la şcoală. Ca să o surprind.. dar în timpul ăsta, mi-am adus aminte de o anumită persoană.."

"De cine?!" Am exclamat.

Şi mie-mi era teama că Rachel va ajunge să-l rănească pe Tyler..

"Să nu mă înțelegi greşit.. chiar simt ceva față de Rachel dar sentimentele mele sunt foarte confuze acum. În urmă cu o jumătate de oră, voiam să o fac fericită şi să merg la şcoala doar pentru ea. Dar mi-am adus aminte de Leah. Şi, din nu ştiu ce motiv, m-aş simți vinovat dacă mă duc să o văd pe Rachel."

Rareori fratele meu îmi spunea ce simțea, şi de fiecare dată, nu ezita să mă surprindă.

"Adica sentimentele tale sunt, de fapt, îndreptate către Leah?"

"nu ştiu!" Exclamă. "ce fac?"

"Leah simte acelaşi lucru?" Am întrebat.

"Nici asta nu ştiu. Dar a stat mult timp cu mine şi vorbim aproape nonstop, a anulat câteva ieşiri în oraş cu prietenii ca să se vadă cu mine. Iar eu nu am ieşit cu Rachel fiindcă eram cu...ea."

"Atunci, un lucru ştiu sigur. Te place. Dar nu ştiu dacă te vede ca un prieten bun... sau mai mult de atât. Nu-ți permit, totuşi, să te joci cu Rachel. Chiar dacă eşti fratele meu." M-am încruntat. "Trebuie să alegi."

"Nu, nu trebuie." Spuse. "Nu sunt nici măcar sigur de sentimentele lui Leah. Dacă fac alegerea greşită, şi, în cele din urmă, nu rămân cu niciuna?"

"Tot trebuie să te desparți de Rachel. Dacă tu înclini mai mult spre o relație cu Leah când nici măcar nu ați avut ceva, atunci mi-e clar că nu ai simțit niciodată ceva aşa profund pentru iubita ta actuală." I-am explicat. "De aceea, fie că vrei sau nu, cel mai bun lucru ar fi să te desparți de ea. Iei o pauză, o laşi să-şi revină, îi explici lui Leah situația... şi rămâne de văzut."

"Dar... nu ştiu cum să mă despart de Rach."

"Gândeşte-te." I-am zâmbit. "Mai bine o răneşti acum. Durerea nu o să fie atât de intensă dacă o faci acum. Pentru că, dacă mă întrebi pe mine, nu vă văd împreună până la adânci bătrâneți."

"Mă duc în cameră să dorm." Îşi dădu ochii peste cap. "Poate-mi găsesc bărbăția când mă trezesc şi am curaj să o fac." Spuse. "Mulțumesc, Em."

"Te-ai maturizat, Ty." Am constatat când el deja nu mai era în raza mea vizuală.

Crudul adevăr era că Rachel avea să fie foarte dezamăgită şi rănită după despărțire. Sau cel puțin aşa cred. Mă voi asigura la şcoală de asta.

Când am deschis uşa, am fost întâmpinată de un corp masiv şi înalt. Cedric avea o privire sobră pe chip, iar motivul l-am realizat... imediat ce m-am uitat în spatele lui.

"Damien?" M-am ridicat pe vârfuri şi m-am sprijinit de umerii lui Cedric ca să-l văd pe băiatul timid din spatele său.

"Scuze.. eu.. am vrut să-ți fac o surpriză." Îmi spuse.

l-am ocolit pe Cedric care încă nu spusese nimic şi i-am zâmbit lui Damien.

"Nu-i nimic."

Cum am spus, este irezistibil de dulce.

Imaginea din fața mea era destul de comică. Cedric încerca să-l înfrunte pe Damien din priviri. De ce spun încerca? Fiindcă Damien nu-l privea în ochi..

"Nu-mi dai un sărut?" Cedric se întoarse spre mine şi-şi puse mâinile în jurul mijlocului meu.

M-am topit.

Mi-a cuprins bărbia şi m-a sărutat flămând iar limba sa n-a pierdut ocazie de a se împleti cu a mea.

M-am retras amețită din sărut. De obicei nu-mi cerea astfel de lucruri.

Damien se prefăcu că tuşeşte, iar acest lucru m-a trezit din fantezia mea.

"Mergem la şcoală?" Am întrebat.

"Hai, Emma." Mă invită Cedric în maşina să de zeci de mii de dolari.."Drăgut gestul tău." Îi spuse lui Damien. "Să nu se mai repete. Am eu grijă de ea."

Şi cu asta, mă luă ferm de mână şi mă puse să mă urc în maşină.

"Ce crezi că faci?" L-am săgetat pe Cedric cu privirea.

"Cum adică ce fac? Te duc la şcoală. Acum urcă."

"Nu mă controlezi." I-am spus.

"Emma, nu-mi spune că facem asta acum." Se plânse.

"Oh, ba da."

Nu puteam să-i permit să-l îndepărteze pe Damien de mine.

"Continuăm la şcoala." Spuse.

"Şțiți ce? Eu.. plec. Ne vedem la liceu, Emma." Îmi zâmbi Damien.

"Nu, nu vă vedeți la liceu." Cedric spuse dur.

În acel moment, m-am dus la Damien şi i-am spus:

"Să mergem." I-am zâmbit dulce. "Ne vedem la liceu!" Am strigat în direcția lui Cedric şi am plecat cu băiatul de lângă mine.

-------------

needitat

Deeeci, #teamTeah sau #teamRyler? n-am gasit nimic mai bun. :))

Ce credeti despre acest capitol? Va iubesc comentariile.. si pe voi! ♥♥