Durere...

Ajutor!

Dupa ore am pornit spre lanul de porumb unde trebuia sa ma intalnesc cu Andy. Ajung in 5 minute si il sun pe Andy.

-Unde esti? Eu am ajuns. Sunt aici im spatele fabricii.

-Super vin si eu imediat, ramai acolo.

Din departare zaresc un om cu masca pe fata care se apropie de mine.

-Eu sunt. -imi spune el zambind malefic.
-Andy tu esti?
-Da eu sunt iubire. -spune el si ma ia  cu forta si ma trantestepe bancheta din spate a masinii.

-Liniște, sa nu aud o vorba!  Spune el pe un ton hotarat.

Imi e frica,dar nu trebuie sa arat asta. Trebuie sa fiu tare, sa-i arat ca nu mi-e frica de el. In felul asta poate imi va da drumul.

Ajungem intr-un loc parasit. Ma conduce in casa,intr-o camera situata pe ultimul etaj al cladirii.

Ce vrea sa-mi faca? De ce m-a adus aici? Pentru cateva momente ma lasa singura,insta cand se întoarce se intoarce cu un bici si o sticla de vin. Imi toarna vin într-un parah si mi-l toarna pe gat. Ma tranteste in pat si mai departe imi amintesc doar ca m am trezit in pat,doar in sutien. Imi caut hainle care sunt aruncate peste tot prin camera, ma imbrac repede cu ele si  parasesc imediat incaperea. Fug repede cat mai departe de casa. Imi caut telefonul sa sun pe cineva sa vina dupa mine,insa telefonul nu e la mine. L-am uitat acolo...
Nu imi vine sa cred, sunt singura in pustietate flamanda,nespalata si fara telefon.

Intreb o femeie unde ma aflu iar ea imi spune ca ma aflu in buzau.
Stai ce? In buzau? Cum o sa ajung acasa? Sunt la nu stiu cati km deoartare de casa singura.