Terapie în iubire [Volumul I seria frații Santo]

16 : sărut chinuitor

   Matt Andréas Santo

     Am reuşit să o fac să roşească din nou,am mărturisit unele din puţinele lucruri care le făceam pentru ea.M-am simţit ca un rahat când a plecat cu Azze în fugă,mai ales de faţă cu părinţii ei ce pare că le plăcuse cumva de mine.Reuşisem să îi dau de urmă prin pădure şi să o usture tot ceea ce făcuse acolo.

   — Cred că nu te-am cunoscut niciodată atunci!

   Dă să se pornească dar sunt mai rapid şi îi blochez calea,Azze a ei se sperie şi începe să ridice copitele blonda încercând să o liniştească.Nu aveam în plan azi să mă cert sau în următoarele zile petrecute cu ea,cumva îmi doream să remediez situaţia noastră;să scot cioburile din trecut şi să tapez cu grijă ceea ce am stricat cândva.Mă dau jos,mă apropii de ea şi de la distanţă îi întind mâna,nu se comformează şi îi ignor calul ce începe să se agite luând-o pe sus cu totul.

   — Îţi aduci înapoi manierele Andréas?

     Se zbate şi ţipă făcându-ne să cădem amândoi pe iarbă,mâna mea îi atenuase căderea capul nimerindui rapid pe ea.Când eram în liceu,nervos că încerca să iasă cu diferiţi tipi o luam pe sus şi o imobilizam până îi revenea mintea la cap.Ameninţasem pe toţi dar unul singur nu ascultase de mine şi acela fusese prietenul meu Albert,îi plăcea de ea nespunându-mi nimic deşi ştia de sentimentele mele nu se dăduse în lături.

   — Acum de cine mă mai protejezi?de tine?se revoltă ea şi se dă în spate.

    Nu-i permit,o trag aproape de mine frunţile atingându-se iar picioarele să se încotolăcească între ele.

   — Dacă nu te dai de pe mine jur că...

     Dar nu o las,mă poziţionez deasupra ei strivindu-mi buzele de gura ei;o devorez ca pe cele mai întunecate vise şi o las să se zbată sub mine chiar dacă discomfortul pe care ea îl provoacă îl va linişti mai târziu.

   — Eşti nebun?

    Respiră transpirată iar ochii ei verzi sunt în stare să mă ucidă în acest moment,păcat pentru că eu vreau să învăţ să o iubesc din acest moment.

   — Hai să încercăm Ekki.

      Rar când îi spuneam pe nume,mereu rămânea stană de piatră când auzea numele ei pronunţat de vocea mea.Dar m-am săturat de toată joaca aceasta,nu mai suntem în liceu dar sentimentele au rămas aceliaşi şi vreau să le creştem din nou.

   — Avem pariul stabilit,nu înţeleg ce vrei de la mine.

    Mă loveşte ca să iasă dar o ţintuiesc şi mai tare.

   — Nu îţi vreau doar corpul,te vreau pe tine în totalitate!O vreau pe acea Ekki din liceu care încă simţea ceva pentru mine,te vreau pe tine acea care tremurai când auzeai de mine sau eram lângă tine!Vreau să simţi din nou,pentru mine...

    Am respirat,am dat drumul unor cuvinte ce nu credeam vreodată că i le voi mărturisi.Mă simţeam deja copleşti de tot ceea ce adunasem pe parcursul anilor.Mintea mea,corpul meu şi inima mea o vroiau pe ea - singura care îi puteam mărturisi toate astea.

   — Crezi că e aşa uşor?Ani la rând am dus cu mine acele sentimente nevinovate pe care tu le dădeai de pământ de fiecare dată!Un singur lucru am vrut să-l fac atunci,să îţi mărturisesc dar nu am putut pentru că aveam să mă simt zdrobită de tine!

    Ekki Dissel nu mai e puştoaica de care m-am îndrăgostit din prima,acum e femeia şi mai mândră de cum o ştiam odată.Cuvintele ei au fost prea sincere şi secate ani la rând,cum era dacă toate astea se spuneau în liceu?Trăiam fericiţi până acum fără probleme?

   — Vreau să învăţăm împreună,a fost doar o noapte pe care o regret că nu am folosit-o cum trebuie dar vreau să înveţi să mă ierţi şi eu să învăţ iubindu-te aşa cum meriţi!

    O să-mi zdruncine toate barierele dacă mă va lăsa vraişte,o să îmi scurgă forţa pe care nu o mai deţin de când a reapărut ea.

   —Cum poţi spune asta când tot tu ai conceput acel pariu cu mine.

    Şi mă loveşte în piept ridicându-se pe fund şi dându-mă pe mine jos.Acel pariu a fost pentru a sta aproape de ea şi de al îngropa pe Albert atât de tare pentru că a pornit un război contra ei,nu a fost pentru a mă juca;a fost pentru a încerca să o iubesc din nou.

   — Tu când o să accepţi că mereu te-am vrut pe tine,mereu te-am privit doar pe tine!

    Mă ridic în picioare ducându-mi mâna pe talia ea şi oprindo,din nou.

   —Şi de ce nu ai făcut astea atunci?Faptul că sufeream în tăcere te bucura pe tine?sau că te refuzasem atunci te făcuse să te comporţi aşa?

   — Auzeam mereu arcul cum ajungea în poza cu mine de pe peretele tău,îţi auzeam mereu plânsetul şi da te urmăream ori de câte ori aveam ocazia.Nu ştiam ce însemnau acele afecţiuni care mi le ofereai dar când nu le simţeam,corpul îmi era rece.Eram orgolios şi înfuriat când te vedeam cum treceai pe lângă mine,îmi fierbea sângele când Albert prinse sentimente pentru tine iar tu îl acceptasei!

     Ekki nu era niciodată furioasă,nu făce crize din cauza băieţilor,unicul pentru ce se înfuria putea să fie testul de la chimie pe care îl picase.Însă o auzeam în fiecare seară,când descoperisem că deţinea o poză cu mine în cameră mă gândeam că e una din tipele ce se roagă să le-o trag de fiecare dată când mă vedeau;dar nu era aşa.Ekki mă lovea cu un arc în fiecare seară,îmi zicea câte un cuvânt frumos şi apoi dădea drumul arcului până ce îmi străpungea ceva.

   — Se dovedise că Albert era ca şi tine!

   Asta mă înfuriase,o apucasem de gât lipindu-ne de cel mai apropiat copac.Eram prieteni dar nu eram el,niciodată nu am înţeles atracţia lui faţă de ea;crezusem că vrea să i-o tragă şi să o lase baltă dar tâmpitul era îndrăgostit iar eu îi permisesem să o aibe.

   — Niciodată să nu mă compari cu cineva pe care ai crezut că îl cunoşti,ai ales ca el,să fii cu el şi să îl iubeşti pe el.

     Am fost lovit,palma ei a făcut un ultim contact cu ultimile cuvinte rostite de mine.

   — Îl alesesem pe el pentru că erai tu,eraţi prieteni gândindu-mă că poate o să mă observi şi gelozia ta va creşte.Dar tu,tu stăteai şi ne priveai în continuare,cum te simţeai?Când stăteam la masa voastră şi el mă ţinea strâns de talie?când mă săruta?Ştiai cum decurgeau toate întâlnirile noastre,îi spuneai ce să facă;zii,cum te simţeai?

    Ca un rahat,aruncat la colţul străzii.

    Mi-a prins faţa în mânile ei sărutându-mă,îşi duse mânile după gâtul meu lacrimile prelingându-se pe faţa mea.Toată furia era depusă în acel sărut,unul chinuitor şi dorit de ani despărţiţi.

   _______

bunaaa.lectură plăcută :))

Deli