22 : îi plăcea să fie rănită

475 18 2
                                    

                   Matt Andréas Santo

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


                   Matt Andréas Santo

       Nu mă aşteptam să reacţioneze în acest fel la vorbele mele,acum îmi dau seama că aşteptase de mult aceste cuvinte.Nu am mai rezistat când am văzut cum aleargă,fără chiloţi după tâmpitul de Zantosh.Le ştiam relaţia însă asta nu ma împiedicat să vin către ei şi să îl înfrunt,aşa cum o făceam înainte.Era adevărat tot ce i-am zis despre el,nu mă irita relaţia ei cu Albert cât aceasta cu Sangi.Deşi niciodată nu am văzut multe apropieri dintre ei,mereu îmi aduceau mai mult a fraţi dar fibrele mele nervoase totuşi nu rezistă atâta.

   — Nu pot să cred că ai mărturisit în sfârşit!

      Îmi dau ochii peste cap punându-mi mâinile pe spătarul uşii de la maşină,acum câteva minute Alex alături de Ilaria au venit la locaţia ei pentru a mai sta în compania mea.De când le-am zis Ilaria nu încetează să râdă de mine iar Alex să fie mirat,nu se aşteptau să mărturisesc aceste cuvinte pentru o fată sau femeie din viaţa mea.Nici măcar mamei,limbajul iubirii mele pentru mama erau îmbrăţişările şi cuvintele calde,altele care nu intrau în categoria cuvântului te iubesc.

    — Ai fost iertat prea uşor,chiar ai nenorocit femeia aia în liceu!

      Mă simt lovit de către prietena mea,soţul ei simţindu-se mândru.

   — De unde a apărut Maica Tereza?Motivele le ştia şi ea atunci când o prindeam în capcanele mele!

       Mă răstesc eu la ea.Uneori îngeraşul chiar îmi dădea impresia că îi plăcea să fie rănită,însă mai târziu îmi dădusem seama că iubirea ce mi-o poartă o va aduce mereu la mine.Dar de data aceasta eu am fost cel care a rugat ca ea să simtă pentru mine din nou,am vrut ca acum să învăţăm amândoi piele pe piele.

    — Când nu eraţi voi idioţilor mereu aveam discuţii cu ea unde nu ne putea vedea nimeni,cum crezi că mă simţeam când îmi spunea tot ce îi făceai,sau spuneai!Şi îţi ţineam partea deşi tu erai cel nesuferit!

      Acum şi ea e supărată pe mine.Alex accelerează mai tare pentru a scăpa de nervii acumulţi dar degeaba,Ilariei îi trec greu supărările şi acum o să mă transforme în ultimul om pe care nu trebuie să îl atingi niciodată.Prietenul meu parchează maşina în faţa clubului şi rânjeşte atunci când soţia lui iese nervoasă din maşină trântind puternic portiera.

        Futu-i!

   — Îmi ea cam o săptămână să-i iau supărarea şi nervii,succes amice!

     Mă bate peste umăr râzând de mine ca ultimul idiot,Ilaria e la bar îmbufnată ţinând deja un pahar de wiskey în mână.

   — Acum aş vrea să vărs asta pe tine dar şi băutura e mai scumpă ca prietenia noastră!Noroc.

       Îmi cinsteşte paharul privindu-mă dezamăgită.Nu ştiam toate acele lucruri despre ea şi blonda,nu le văzusem niciodată atât de apropiate.Şi încă nu pot să cred că Ili îmi lua apărarea chiar şi când greşeam,la dracu!Mă împac cu o femeie şi o rănesc pe alta,două dintre cele mai importante din viaţa mea.

   — Ce vă ofer azi?barmanul se întoarce la noi.

   — Ceva tare şi dureros!

   — Ca şi inima lui,te rog Nico!

     Mai adaugă Ili iar barmanul râde la adăugirea ei.

   — Îmi pare rău Ili.

      Stau în faţa ei acum privind la Alex care pare mai amuzat mai ceva ca niciodată,ăsta ce fel de droguri a mai consumat?

   — Atât? Nu-ţi dai seama cât de norocos eşti că Ekki te poate iubi din nou şi din nou!Fata asta a tânjint după afecţiunea ta mai mult de cât iubeam eu caramelele,când îmi povestea cât de tâmpit e prietenul meu cel mai bun îmi era ruşine că îţi luam apărarea!

     Pufneşte plecând de lângă bar,Alex o ea din urma ei şi acum mă simt exact ca Ekki când Sangi şi Melli au dispărut atât de uşor.Zâmbesc cu jumătate de gură la barmanul ce îmi dăduse băutura pornindu-mă să mă îmbăt pentru toate prostiile mele,în cinstea nenumăratelor greşelilor mele.

   — Am să te plătesc mai mult decât o face şeful tău dacă îmi dai cea mai tare băutură din barul ăsta!

     Mă priveşte chezâş dar când trântesc paharul pe tejghea tresare şi-mi întoarce spatele.Simt că sunt tras la răspundere de către toate persoanele care credeam că sunt alăturu de mine,până şi ele observaseră de alipirea blondinei faţă de mine.Faptul că am fost vecini când eram mici denotă începutul simpatiei ei pentru mine,nu ştiu dacă am avut acele sentimente din prima;eram exact ca un cub rece de gheaţă aruncat în oceanul Pacific.

     Am început a da pahar pe gât deşi era doar mijlocul zilei,cei mai buni prieteni nu am mai apărut dar mai bine,nu vroiam să mă care şi astăzi ca pe o povară.Încă vedeam şi auzeam bine,muzica a început să se audă din ce în ce mai tare iar lumea să se strângă pe ringul de dans.M-am întors către ei pierzând numărul la pahare,după afişarea sentimentelor mă simt şi mai pierdut chiar dacă nu mai pot lua înapoi ce am zis.Şi nici nu vreau să o fac,aş răni din nou ceea ce am recâştigat cu greu.

   — Ce dracu cauţi aici?

     Vocea puternică a fratelui meu astupă şi muzica din boxe,el ce mai caută aici?Încearcă să-mi ea paharul dar îl lovesc peste mâni,băutura căzându-mi peste cămaşă.

   — Ştii cât e ceasu?De ce mă sună Alex la ora asta idiotule?!

     Îi plăteşte barmanului tot cerând şi pentru el un pahar.

   — Nu e aşa târziu.bolborosesc eu înecându-mă.

   — E seară deşteptule,unde îţi sunt prietenii?

    Dă pe gât paharul iar eu îi fac semn că pe aici pe undeva,asta dacă nu am fost lăsat singur,sughiţ dând să mai cer un pahar dar Hades mă opreşte din a mai cere şi pe barman din a-mi mai da.

   — Hai să mergem!

     Îmi ea mâna ducând-o spre umărul său,mă simt ca atunci când eram copii mici şi avea grijă de mine,o primeam amândoi peste ceafă de la mama dar Hades lua mereu tot asupra lui.Când văd ieşirea din club observ maşina lui venind cu viteză şi parcând în faţa clubului,ori ochii mei îşi pierd vederea ori Ekki e la volan alături de roşcata lui Hades.

       La naiba!Futu-i!

       Încerc să mă menţin drept şi să rânjesc când le văd coborând jos.Femeia mea aleargă către mine spunândui ceva fratelui meu,nu înţeleg nimic dar o privesc atât de frumos,Ili avea dreptate,sunt un nenorocit norocos.

                       —————

        bunaaa.lectură plăcută:)))

Deli

Terapie în iubire [Volumul I seria frații Santo]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum