Meretrix

Liques

Tot timpul petrecut în celulele acelea împuțite îmi schimbară pretențiile. Aproape că uitasem să închid gura la loc în momentul când o clădire uriașă, construită după stilul secolului XVIII-lea se ridică în toată splendoarea ei. Coloane albe pe care se cățărau flori cu boboci roșii, gata să-nflorească, sprijineau o terasă elegantă, cu două statui ce o înfățișau pe Venus. Fântâna arteziană pusă în mijlocul curții, împrejmuită cu flori albe- atât de străine mie-, a cărei apă curgătoare sclipea asemenea diamantelor purtate de aristocrați, îmi răsfăța ochii cu micuțele jeturi de apă ce veneau din gura unui copil din marmură, cocoțat în vârf. 

Postați la intrare, se afla o femeiușcă de vârstă mijlocie, îmbrăcată în clasicul costum de menajeră, îmi oferi un zâmbet cald la coborâre iar alături de ea, un domn înalt, mai bătrân la înfățișare dar foarte țeapăn, se grăbi să îmi deschidă ușa. I-am salutat pe fiecare în engleză, cum știusem eu mai politicos, pentru că nu eram învățată să fiu tratată astfel. 

Mă simțeam prost. Tot luxul acela, îmi plăcea la nebunie. Mi-aș fi petrecut restul zilelor acolo, doar că nu avea să dureze prea mult. În fond, eu nu eram decât o... femeie de consum. Uram cuvântul prostituată, chiar dacă mi se potrivea al naibii de bine. Doar nu avea să mă pătreze de ochi frumoși?! Dumnezeu știe ce îi trecea prin cap să facă din mine.

Adevăratul farmec al casei era interiorul. Un candelabru imens din sticlă stătea atârnat de tavanul pe care era pictată o frescă, ce înfățișă Olimpul plin cu zei potolindu-și setea din pahare aurite și răsfățându-se cu delicatese rare. Pereții decorați cu tablouri pe care stăteau imprimate chipurile lipsite de expresie ale unor bătrâni mustăcioși, erau vopsiți într-un bej clasic, o culoare foarte elegantă. Drept în față se aflau niște trepte de marmură, ce se bifurcau la etaj. Covorul roșu pe care pășeam cu grijă, ca să nu-l murdăresc, ducea până la marginea scării unde două vaze împodobite cu trandafiri roșii se doihneau pe o parte și pe alta. Nu văzusem ceva asemănător decât în filmele cu miliardari iar acum, eu trebuia să joc rolul secundar. Obiectul de folosit, doar se putea scăpa oricând de mine. Nu mă puteam bucura prea tare de tot ce mă înconjura, pentru că, mai devreme sau mai târziu, aveam să plec. 

L-am urmat în tăcere, cu capul plecat în față. Am urcat scările, am cotit la stânga și am parcurs un hol mare, decorat cu mai multe portrete ale unor femei, toate cu trăsături asemănătoare: nas drept, ascuțit, buze trandafirii, ce trădau aerul nobil iar pomeții proeminenți ce aminteau de marile actrițe din trecut. 

Fără nicio atenționare, tânărul se opri în fața unei uși înalte, vopsite în alb. Puse mâna pe clanță și apăsă, împingând-o din calea lui. 

-Acesta este dormitorul tău. rosti el pe engleză. Mai mult ca sigur că română nu vorbea, așa că trebuia să mă adresez la fel. 

Am pășit precaută în camera inundată de lumină. Față de restul casei nu era prea dichisită: un pat dublu, cu cearșafuri de-un alb imaculat se odihnea în mijloc, chiar lângă fereastra înaltă de unde aveam vedere spre grădină. Într-un colț se afla un dulap de modă veche, iar alături o măsuță de toaletă cu o oglinjoară. Înafară de cele câteva piese de mobilier zărite de mine, se mai afla un paravan din lemn de mahon, ce se presupunea a fi locul unde eu trebuia să mă schimb. Aș fi vrut să-i spun că mă așteptam la ceva mai bun de la cineva care părea mai bogat ca președintele, dar după ce dormisem pe beton atâta timp, nu mai aveam alte pretenții. M-a lăsat singură după ce m-a informat că cina va avea loc peste câteva ore. Am închis ușa în urma lui, atentă să nu bănuiască nimic din ce îmi trecea prin cap. Dădusem fuga la fereastră pentru a privi în jos: mă aflam undeva la cinci metri înălțime. Nu prea mult, la cât de uriașă era casa asta. Dacă aveam puțin curaj- și noroc- mă puteam răni ușor la aterizare. Îmi trebuia totuși ceva de care să mă agăț la început. M-am uitat la perete, să văd dacă nu cumva era ornat cu plante cățărătoare. Din păcate, nimic: doar un nenorocit de zid rece.