starless | hyunlix

[02:00] kiss

"Hyunjin, relaxează-te puțin!"

"Cineva tocmai și-a vărsat băutura pe mine. Și miroase a transpirație aici."

Jeongin a pufnit. "Toate cluburile miros așa. N-ai mai fost la niciunul, înainte?"

Hyunjin a refuzat să răspundă, pentru că nu ar fi vrut să se facă de rușine dacă ar fi fost sincer. S-a poziționat cu spatele spre un perete, tăcut și bosumflat.

"De ce le-ai spus celorlați că mergem la patinoar, dacă știai că nu mergem?" Întreabă el.

"Deoarece știam că nu vor dori să vină cu noi la patinoar." Spune, lovindu-i ușor umărul stâng. "Poate că am vrut să am un moment doar cu tine."

Acela nu era răspunsul la care Hyunjin s-a așteptat. Nu își putea da seama dacă Jeongin îl tachina sau nu, - cel mai mic avea mereu glumele la el - dar obrajii lui nu au întârziat să capete culoarea de roz deschis, în timp ce mâinile îi erau încrucișate la piept.

"Unde au băuturile aici?" Întreabă, ignorând răspunsul oferit de celălalt.

Jeongin a zâmbit larg. "Ăsta e spiritul. Merg eu să îți aduc ceva."

S-a pierdut prin mulțime, lăsându-l pe Hyunjin singur. Muzica era atât de zgomotoasă, aproape de nesuportat, dar deoarece clubul era la subsolul unui patinoar abandonat, Hyunjin a presupus că oricine e responsabil de el are relații.

Când Jeongin a reapărut, avea în mâini două pahare. Unul i l-a oferit lui Hyunjin, iar acesta nu s-a obosit să întrebe ce era în el, înainte să îl verse pe gât instant.

A reușit să ducă la capăt câteva lucruri importante, în acea zi. Întâlnirea consiliului studenților a mers bine, deoarece a convins membrii să îl lase să se alăture, în ciuda cererii întârziate. Era un câștig, dar unul mic. Dacă voiau să îl prindă pe vinovat, trebuiau să se miște mai repede decât au făcut-o până acum.

Lipsa informațiilor era cel mai mare dezavantaj. E-mail-urile din interior pe care a reușit să le citească erau aproape inutile, iar cursurile îi îngreunau concentrarea. Voia să îi scrie lui Felix și să îl întrebe dacă a descoperit ceva nou, orice.

Jeongin l-a mișcat de umăr, scoțându-l din gândurile în care s-a afundat. Hyunjin a privit confuz către celălalt, văzând alte două pahare în mâinile sale.

"Când le-ai adus și pe acelea?" Întreabă el.

Jeongin a râs scurt. "Când te-ai pierdut în gânduri, pentru cinci minute bune."

Hyunjin se simțea rău. Jeongin l-a invitat aici, pentru că voia să petreacă timp alături de el. Nu era o persoană cu intenții rele și se putea vedea cu ochiul liber cât de mult prețuia prietenia dintre ei.

Oftând, Hyunjin și-a terminat a doua băutură, în timp ce Jeongin a așezat-o pe a lui undeva unde avea să fie uitată. Hyunjin și-a închis ochii de câteva ori, amețit și cu o mică durere de cap, datorată alcoolului.

Nu a observat cât de mult își privea prietenul, decât atunci când acesta a spus ceva. A făcut un pas în față și și-a apropiat urechea, pentru a-i lăsa de înțeles lui Jeongin că nu l-a auzit.

"Am spus," Repetă Jeongin, mai tare de data aceasta. "La ce te holbezi?"

Surprins, Hyunjin și-a deschis gura pentru a nega în mod rușinos. Doar că nu a mai avut timp, pentru că în următoarea secundă, Jeongin a fost împins de către un student grăbit, exact în brațele sale.

"La naiba! Scuze. Ești bine?" Întreabă Jeongin, imediat ce s-a ajutat de fabrica tricoului lui Hyunjin pentru a nu își pierde echilibrul.

Cel mai mare a aprobat. "Tu ești bine?"

"Yeah." Jeongin a zâmbit rușinat. "Poți să îmi dai drumul acum." Tachinează el, ochii strălucindu-i în lumina slabă din încăpere. Când Hyunjin nu s-a mișcat, și-a ridicat curios o sprânceană. "Asta doar dacă nu vrei?"

Hyunjin nu gândea limpede, iar modul în care Jeongin era atât de aproape de el îi lua mințile și mai mult. Gândurile intruzive au pus stăpânire pe amândoi, atunci când buzele lor s-au întâlnit într-un sărut dezordonat. Chiar și așa, Hyunjin simțea că se relaxează cu adevărat, pentru prima dată în acea zi.

S-au despărțit când următoarea melodie a început, ochii lui Jeongin fiind larg deschiși și probabil la fel erau ai lui Hyunjin.

"Nu am vrut să-" Murmură Jeongin, iar celălalt nu putea decât să îi citească pe buze ceea ce nu auzea. "Eu-"

S-a oprit din vorbit, scoțându-și telefonul și citind cu sprâncenele încruntate mesajul pe care tocmai l-a primit. "Să mergem." Spune, privind peste ecranul telefonului.

Iar Hyunjin nu a putut decât să dea aprobativ din cap.

♡♡♡♡