hyunlix au,
în care studenții dispar dintr-o anumită universitate, fără nicio urmă. hyunjin, un spion cu vechime, primește misiunea de a afla ce stă în spatele acestor dispariții.
singura problemă? este forțat să lucreze alături de felix, un spion î...
Groupchat without Felix Seungmin, Jeongin, Minho, You
Bună, Hyunjin Jeongin 14:17
? 14:17✔️
💁♀️ Seungmin 14:17
Am observat că este ceva...tensiune...am putea spune... între tine și Felix. Așa că am făcut acest grup să îți descarci sentimentele😗 Minho 14:18
Nu e tensiune 14:18✔️
Ok, vezi? Chiar și acea propoziție e plină de tensiune. Seungmin 14:19
Eu și Felix abia dacă ne cunoaștem. Serios 14:19✔️
Lasă-mă să întreb martorii! Avocatul meu va vorbi pentru mine, începând de acum. Minho 14:20
Minho ASHSJSKKDL Seungmin 14:20
Mulțumesc, băieți. Dar serios acum, nu vreau să vorbesc despre Felix. 14:21✔️
De ce?🤨 Minho 14:21
Pentru că nu am nevoie de distrageri 14:21✔️
*șoptește* enemies to friends to lovers *gasp* Minho 14:22
Ce? 14:22✔️
🙄🙄 Minho 14:22
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Nu e nimic aici." Oftează Hyunjin. "Am verificat întreaga alee. Nu găsesc nimic ce ar fi putut să scape poliției."
"Nici eu." Spune Felix. A privit din nou în jurul său, apoi s-a aplecat pentru a se așeza pe una dintre cărămizile de lângă o clădire.
"Cred că putem spune cu certitudine că oricine răpește acești studenți, este foarte discret." Spune Hyunjin. "Aleea e ferită de ochii lumii. Pe timp de noapte, nu cred cineva ar fi capabil să vadă mai departe de propria mână."
Felix l-a aprobat. "Un loc perfect pentru a răpi pe cineva, fără să fi prins..."
Hyunjin s-a ghemuit, nu suficient de mult încât să atingă pământul, la puțină distanță de Felix. "Nu îmi pot imagina cum s-a simțit Sang-Ah." Spune, atât de încet încât Felix aproape că nu l-a auzit. "Cât de speriată trebuie să fi fost."
"Hey." Felix și-a folosit piciorul pentru a-și distrage atenția, îndepărtând frunzele de lângă el. "Nu fii ursuz. O să o salvăm pe Sang-Ah și pe ceilalți."
Hyunjin și-a dres glasul în liniște, îndreptându-și picioarele. Și-a strecurat mâinile în buzunarele jachetei și a aprobat. "Da. O vom face."
"Trebuie să ajung la cursul meu în câteva minute." Spune Felix. "O să încerc să discut cu studenții. Poate aflu niște informații."
"Bună idee." Aprobă Hyunjin. Felix a rămas destul de surprins de faptul că cel mai mare nu l-a certat sau nu i-a judecat planul ca fiind altă scuză pentru a se distra, în loc de a munci. "Spune-mi dacă afli ceva. Voi fi la librărie."
Imediat după ce au lămurit aceste aspecte, s-au separat. Hyunjin mergând într-un capăt al drumului, iar Felix în celălalt. Mergeau cu spatele, încă fiind capabili să se vadă, parțial.
"Mulțumesc pentru cafea!" Strigă Felix, ridicând paharul pe jumătate plin, în semn de apreciere.
Hyunjin i-a făcut cu mâna, dând o singură dată din cap, înțelegător. Felix nu putea să fie sigur, din cauza distanței dintre ei, dar putea să jure că buzele lui Hyunjin amenințau un zâmbet, care stătea să îi scape.
Gânditor, s-a întors pe călcâie, îndreptându-se spre clasa lui. Și în ciuda faptului că nu au găsit niciun indiciu, simțea că ultima jumătate de oră petrecută alături de Hyunjin a fost, în cele din urmă, productivă.
