starless | hyunlix

[02:07] answer

Hyunjin a recitit mesajele din ultimele două ore, înainte să își strecoare telefonul în buzunar. Nu a uitat să își ascundă în jachetă câteva bandaje, ac și ață, un mic spray antibacterian. A fost în această situație deja. Voia să fie subtil pregătit, de această dată.

Se întreba când urma ca Felix să ajungă acasă. Hyunjin spera să nu se întoarcă, până ce el nu ar fi plecat. Nu pentru că ar fi un mincinos nepriceput, dar Felix avea ceva special. Îl făcea să gândească sau chiar să spună lucruri la care nu s-ar fi așteptat vreodată, de fiecare dată când ochii li se întâlneau.

În timp ce cobora scările, l-a întâlnit pe Jeongin care ieșea din bucătărie cu un pahar cu suc în mână.

"Oh, la fix." Zâmbește el. "Tocmai ce voiam să urc la tine. Vrei să vedem un film?"

"Nu pot." Spune Hyunjin grăbit. Nu voia să își facă șeful să aștepte. "Trebuie să ajung undeva."

Ceva se schimbă treptat în privirea lui Jeongin; puțină confuzie, apoi ochii i se deschid larg sub formă de panică pură. Tot acest proces nu a durat mai mult de o secundă, iar dacă ar fi clipit, Hyunjin nu ar fi observat.

"Haide." Insistă Jeongin. "Nu poți să lași pe altă dată?"

Hyunjin a forțat un zâmbet în colțul gurii. "Mi-aș dori, dar nu e ceva ce pot lăsa pe altă dată."

Înainte să treacă pe lângă el, Jeongin i-a prins încheietura și nu a ezitat să strângă tare. Părea speriat, totuși Hyunjin nu înțelegea de ce. Cuvintele lui aveau parcă mai multă însemnătate. "Nu te duce. Te rog."

Vocea sa nu ar fi trebuit să sune atât de îngrijorată. Nu ar fi trebuit să îl facă pe Hyunjin să se întrebe 'de ce?'.

Ochii lui Hyunjin s-au înmuiat, în timp ce îl privea pe Jeongin cu părere de rău. "Îmi pare rău, Jeongin." Spune, eliberându-și ușor mâna din strânsoarea celuilalt. "Ne vedem mai târziu."

S-a întors pe călcâie, spre ieșirea din față. Înainte să iasă, a fost nevoit să facă doi pași în spate pentru a evita ușa larg deschisă de Minho, urmat din spate de Seungmin.

"Am ajuns primul." Spune Minho, abia reușind să respire.

"Nu." Contrazice Seungmin, cu mâinile pe genunchi, aflat în aceeași situație ca Minho. "Ai trișat."

"Ba nu!"

"Aș fi câștigat, deci vedem filmul pe care îl aleg eu!"

"Ha! În visele tale!"

Hyunjin și-a scuturat capul, zâmbind pentru sine. "Nu vă supărați, dar se poate să ies?"

"Oh." Minho și-a îndreptat atenția spre el, ochii săi întrebători atacându-l pe Hyunjin. "Unde mergi?"

Hyunjin a simțit cum gâtul i se usucă, atunci când privirile li s-au întâlnit.

Te pricepi să minți. Spune pentru el. Inventează ceva.

Minho și-a aplecat capul într-o parte, așteptând răspunsul.

Dacă nu poți să minți, pleacă odată. Nu-i spune nimic. Nu ai de dat explicații. 

"Hyunjin." Insistă Minho. "Ești okay?"

Hyunjin a reușit să dea din cap. "Yeah." Nu, nu vreau să plec. Nu mă lăsa să plec. "Sunt bine."

"În regulă." Spune Minho, cu toate că neîncrederea se citea pe fața lui. "Unde mergi?"

Hyunjin a simțit cum gura îi formează un răspuns, dar a închis-o repede.

Răspunde-i. Se forțează el. Minte-l. Sau ignoră-l. Fă ceva.

Telefonul lui Hyunjin a vibrat din buzunarul său, cel mai probabil un alt mesaj de la șeful lui care se întreba de ce nu a ajuns încă.

Fă ceva. Fă ceva. Fă ceva.

♡♡♡♡