starless | hyunlix

[01:07] cuddle time

"A ales unul mediocru..." Se plânge Jeongin, refuzând să privească spre plasma mare din sufrageria lor.

"Poți la fel de bine să ieși afară, dacă nu îți convine." Spune Minho, pe un ton calm, fără a se obosi să îl privească.

"Seungmin?" Continuă Jeongin, încrucișându-și brațele. "Fă-l să aleagă alt film."

Seungmin a oftat. "Regulile sunt următoarele: vedem ce a ales câștigătorul de la piatră-hârtie-foarfece. Asta doar dacă nu există voturi unanime împotrivă."

"Să ridice mâna cine nu vrea să vadă filmul acesta macabru." Jeongin și-a repezit mâna în aer, urmat de Seungmin și apoi, foarte ezitant, de Hyunjin.

Felix și-a ridicat o sprânceană, curios. "Hyunjin, nu îți plac filmele horror?"

"Horror e una, dar The Human Centipede? E— ugh."

"Vezi? Majoritatea nu vor să vadă așa ceva." Spune Jeongin, holbându-se la Minho.

"Nu contează. Votul nu a fost unanim. Felix nu a ridicat mâna." Răspunde Minho, la fel de calm.

"Minho hyung mă sperie mai mult decât filmul." Se apără Felix, ridicând defensiv mâinile în aer.

Jeongin avea scântei în ochi, dar a trecut repede peste, hotărât să se așeze în cel mai îndepărtat loc de Minho. Seungmin l-a urmat și el, nu înainte să așeze o pătură peste picioarele lor.

Tot ce mai lipsea era un scaun confortabil, după care Felix s-a repezit să îl ia. Dar, din păcate pentru el, Hyunjin a fost mai rapid. Cel din urmă s-a așezat în scaun, purtând un zâmbet care avea intenția să îl tachineze pe Felix. Lăsându-se bătut, următoarea lui intenție era să se așeze pe podea.

"De ce nu stai în brațele lui?" Spune Jeongin, dintr-un colț al canapelei în care se făcuse confortabil.

"De ce nu stă Minho în brațele lui Seungmin și îi face loc lui Felix?" Întreabă Hyunjin, așezându-și bărbia în palme.

"Vrei să mori?" Amenință Minho aproape instantaneu.

"De ce sunt băgat în asta?" Spune Seungmin, mai mult pentru el.

Între timp, Felix a rămas înghețat, cu ochii larg deschiși. Se gândea că ar fi un lucru logic și normal, având în vedere că el și Hyunjin aveau o "relație". Dar asta nu însemna că vrea. S-a întors să îl privească pe Hyunjin, care avea aceeași expresie ca și el. Putea să citească pe fața lui cum încerca să vină cu o scuză, alta decât să îl provoace pe Minho.

Când niciunul dintre ei nu a mai spus nimic preț de câteva momente, Felix și-a simțit fața arzând. Cu cât ezitau mai mult, cu atât deveneau mai suspicioși. Și-a dres ușor glasul, în timp ce își ocupa mâinile cu o parte din tricoul său.

"Yeah." Reușește să spună. "E o idee bună, Jeongin."

Felix s-a întors din nou să îl privească pe Hyunjin, adresându-i din priviri întrebarea "e okay?". Cel mai mare a lăsat de înțeles că este în regulă, printr-un zâmbet mic. Felix și-a strâns tot curajul pentru a se apropia de Hyunjin.

La scurt timp după ce filmul a început, Felix încă se chinuia să își găsească un spațiu confortabil, în brațele lui Hyunjin. Surprinzător, lucrurile mergeau bine — dacă nuanța aprinsă de roșu din obrajii lui ar fi rămas neobservată de ceilalți, putea spune că era un succes pentru el.

Aparent, nimeni și mai ales Hyunjin, care încerca să privească filmul pe lângă umărul celui din brațele sale, nu a observat frustrarea ce era parcă desenată pe fața lui Felix.

"Te rănesc?" Șoptește Felix, spatele său fiind lipit de pieptul lui Hyunjin.

"Nu." Răspunde celălalt, simplu.

"Ești sigur că nu sunt prea greu?"

"Nu ești."

"Okay, dar–"

"Felix." Mormăie Hyunjin, lovindu-i ușor coastele, cu intenția de a-l tachina. "Am spus că e în regulă. Nu mă simt inconfortabil. Dar tu?"

Felix și-a scuturat încet capul. Nu avea cum să îi vadă expresia feței lui Hyunjin, prin urmare, se întreba dacă acesta i-a înțeles gestul.

"Doar relaxează-te și privește filmul." Continuă Hyunjin, mulțumită lipsei de răspuns a celuilalt. "Te îngrijorezi prea mult."

Felix știa. Și cu toate perechile de ochi din cameră, nu putea să nu fie paranoic. Totuși, a observat că nimănui nu îi păsa ce fac el și Hyunjin, toți fiind concentrați pe film.

Nici pentru Hyunjin nu a fost atât de ușor pe cât a lăsat să pară. Când a început să se relaxeze cu adevărat, era deja jumătatea filmului. Încerca să lupte cu oboseala care îi provoca ochii să i se închidă – atât școala, cât și misiunea, l-au epuizat – și cu sentimentul de căldură, pe care probabil că îl simțea din cauza lui Felix. Știa că o să regrete asta; știa că Felix o să folosească asta în avantajul lui, mai târziu; și știa că ceilalți îl vor tachina.

Dar a trecut mult prea mult timp, de când a simțit că poate să aibă parte de un somn atât de liniștit, fără coșmaruri și fără să fie nevoie să doarmă cu mâna pe o armă — așa că a decis să lase totul la o parte. Absent, Felix și-a pus mâna peste a lui, fără ca măcar să își dea seama, fiind prea atent la film.

Hyunjin și-a lăsat capul să cadă pe spatele lui Felix, care nu s-a oprit din a-și mișca degetele peste mâna lui. Se simțea atât de reconfortant, într-un mod în care nu își aduce aminte să se mai fi simțit.

Aproape adormise, când a a auzit pe cineva — Jeongin? — șoptind cum Hyunjin este pe cale să piardă partea cea mai bună.

Vocea lui Felix era aproape de urechile lui, joasă și calmă. "Lasă-l să doarmă. A avut o zi lungă."

Grija i se putea citi în tonul vocii, iar Hyunjin se simțea copleșit. Nu își cunoștea prea bine partenerul, așa că nu știa de ce merită să îi simtă îngrijorarea. Chiar și așa, Felix era aici, asigurându-se că nimeni nu îi întrerupe somnul de care avea nevoie mare.

Hyunjin s-a regăsit luptându-se cu un zâmbet satisfăcut, ambele sale mâini strecurându-se pentru a-i prinde talia lui Felix. Cel din urmă s-a încordat pentru un moment, dar a revenit repede la normal.

Cu o ușurință de nedescris, a adormit în timp record.

♡♡♡♡