starless | hyunlix

[00:07] info

"Cum te simți acum?" Întreabă asistenta, ochii săi blânzi strălucind, în timp ce îi zâmbea cald lui Felix. "Mai bine?"

"Mai bine." Confirmă el. Și-a dus mâna la stomac, mimând disconfort și ridicând din umeri. "Cred că am doar niște arsuri la stomac. Vor dispărea mai devreme sau mai târziu."

Asistenta a dat afirmativ din cap, apoi a oftat în liniște. Colțurile gurii sale amenințau să coboare din zâmbetul pe care îl purta. "Păcat că Sang-Ah nu mai e aici. Ți-ar fi putut spune o mie de moduri prin care să vindeci arsurile la stomac. Fata aceea avea un răspuns pentru orice."

"Cine este Sang-Ah?" Întreabă Felix.

"Este o studentă aici." Îi răspunde asistenta, ceva nostalgic așezându-se asupra feței ei și cuvintelor pe care le rostea. "Ei bine— era. A dispărut în urmă cu o lună."

"Oh."

"Era o fată frumoasă." Continuă asistenta. Zâmbea cu drag, de parcă Sang-Ah era genul de fată la care nu puteai să te gândești fără să zâmbești. "Voia să devină asistentă. Iubea mult oamenii și era briliantă."

"Nu au găsit nicio urmă de-a ei încă?" Întreabă Felix. Știa deja răspunsul la acea întrebare; a apucat să citească în raportul poliției, pe care agenția sa a pus mâna. Totuși, se întreba cât de multe cunosc oamenii din interiorul universității.

Asistenta a dat negativ din cap. "Nu. A dispărut pur și simplu. Fără nicio urmă. Obișnuia să aibă un schimb aici în fiecare miercuri și joi. Mă ajuta cu rănile minore ale pacienților, răceli și lucruri ca acestea. Era parte din instruirea ei, pentru diploma universitară. Într-o noapte, a plecat acasă, iar de atunci nu s-a mai întors. Colega sa a raportat că lipsește următoarea zi."

"Doamne." Răsuflă Felix. "E îngrozitor."

"Știu." Asistenta a privit în jos, ochii săi plini de lacrimi. "Nu pot decât să mă învinovățesc. Știam cât de târziu e și totuși, am lăsat-o să plece singură. De când a dispărut, continui să merg pe aceeași rută pe care o folosea ea. Îmi stă gândul doar la cât de speriată a putut să fie."

"Stai." Felix s-a așezat, puțin mai drept. "Știi drumul pe care a mers ca să ajungă acasă?"

"Da. Mergea pe același drum în fiecare noapte, după ce își termina schimbul."

"Poți să îmi arăți?" Întreabă Felix.

"Cred...dar, de ce?"

Bună întrebare. Felix s-a străduit să își creeze în minte o minciună. Nu putea să îi spună direct acelei femei că investiga aceste cazuri de dispariție.

"Vreau să strâng un grup de voluntari." Spune acesta. "Pentru ca studenții de aici să se simtă în siguranță. Dacă aș știi exact unde a dispărut Sang-Ah, m-aș asigura că cineva păzește acel loc în fiecare noapte."

"Oh." Asistenta a zâmbit ușor, ștergându-și lacrimile. "Foarte drăguț din partea ta. O să te duc acolo."

"Mulțumesc." I-a zâmbit înapoi, așezându-și mâna pe umărul său, într-un mod liniștitor. "Și doamnă— nu aveți nicio vină. Sunt sigur că Sang-Ah nu ar vrea să vă învinovățiți."

Asistenta a tras adânc aer în piept. "Mulțumesc. Apreciez asta. Haide, lasă-mă să îți arăt drumul pe care Sang-Ah pleca, după schimbul ei."

Felix a aprobat, pășind afară din centrul de sănătate al studenților în spatele său. În liniște, și-a scos telefonul din buzunar pentru a-i trimite un mesaj lui Hyunjin. Acesta ar putea fi un început pentru misiunea lor.

♡♡♡♡