Ești că un fluture ce-și caută fericirea
Obișnuit să zboare în sute de stoluri
Copil naiv îți ascundeam privirea
Vrând să fim doar noi și să-mi astupi din goluri...
Iartă-mă că nu am știut să mă vindec
De tine sau poate la timp de a ta dependență
Că simțeam că mă pierd pe mine și-s în ruine
Din egoism te trăgeam și pe tine , ce prudență
Că m-agățam de tine ca un copil naiv
C-am pus fericirea în mâinile tale
Iartă-mă că nu am reușit să te deschid
Iar astăzi privim amândoi separați drumul spre mare
Că am lăsat în urma nisipului rece
Ardoarea vorbelor ce m-au ținut cândva de mână
Și-am plecat poate dorindu-mi a-mi trece
Pasiunea cu care te-am iubit de nebună ..
Iartă-mă că azi privim apusul separat
Pentru tăcerea cuvintelor nesupuse
Din ele atâtea trăiri te-au cutremurat
Și nu mi-ai spus de frica inimilor distruse
