Mă îmbrăcăm în negru când vorbeam de tine
Mă feream adesea să te pomenesc
În umbra amalganului păstrez în amintire
Doar secvențe ce-aș vrea să le retrăiesc..
Mi-am pus haină albă de culoare,
Simțindu-mă străină printre atâția privitori
Știu că nu îți sunt datoare,
Dar îți las cadou negrul și prefac în călător.
