Era cărarea bătucită,
Semn că făcusei multe drumuri spre ea
Lângă pervaz o floare poticnită
Semn că trecuse deja cineva..
Vedeam doar degetele unui bărbat posesiv
Bine ațintite de trupul unei femei,
Cum lacom o dezbrăca din priviri
Părând că trece prin piele, oase și sânii ei..
Era o cărare bătucită,
Dar locul acela nu-ți era acasă
Veneai adesea când o simțeai odihnită
Dar nu ședeai cu ea la masă.
Probabil că la cina era sufletul pe tavă
Plăpândă ți l-a dat să-l guști
Dar privirea ta e plină de otrava,
Și-o admirai cu ochii unui puști
Dacă erai bărbat o țineai lângă tine
Nu te oboseai cu atâtea drumuri târzii,
Dacă erai bărbat o mângâiai din privire
Nefiind nevoit să-i scoți bluza, să știi!
Dacă erai bărbat lua cina cu tine
Probabil ăsta fiind motivul pentru care nu te aștepta,
Dar ai preferat să o lași în ruine
Așteptând să o salveze altcineva
Bărbatul acela i-a adus o floare,
A pus o pe pervaz și nu a înnoptat
Pe el îl aștepta cu-n zâmbet la intrare
Închizându-ți ție ușa treptat..
Poate nu a fost pentru tine o iubită..
Poate nici tu nu i-ai fost ideal de bărbat,
Dar vii doar târziu când ea e ohindită
Așteptându-te să te caute veșnic în al ei pat?
