Uneori aș vrea să aștern pe foaie
O parte din tot ce mă macină pe dinăuntru,
De jenă, de temă simt cum insecuritățile mă taie
Îmi iau suflu și mă îneacă înăuntru
Mă împing tot mai jos să sap în slăbiciune
Să mă cutremur când în fericire înot
E ca un bolovan aruncat peste mine
Un amalgam care mă sfărâmată în lipsă de zgomot
Înot în a mea mare plină de valuri,
Vreau să ajung la țărm, să nu mai fie furtună
Vreau pace, liniște și să ating idealuri
Fără să simt că-s inoportună..
