Broken NOT dead

Capitolul 19

    În ultima vreme sunt cu nervii la pământ. Am devenit irascibilă riscând să devin cea mai insuportabilă persoană din campusul Northwestern.
    Nu îmi pasă ce cred ceilalți despre mine, nu vreau să mi se facă viața un chin doar pentru că mă confrunt cu adevăratele probleme din lume.
    După conversația cu Hunter care s-a încheiat tumultuos am decis că cel mai bun loc în care pot avea parte de liniște este camera mea. Jill se pare că nu este aici și voi profita de absența ei.
-Cine a inventat anotimpul vara? E atât de cald afară că aș putea lua foc!
    Sau nu! Fata asta probabil că are un radar care o anunță când pășesc în cameră deoarece nu înțeleg de ce e mereu aici când sunt și eu. Normal că îi este cald dacă face ture de alergare pe lângă campus pe gradele astea.
-Bobocel, unde ai fost toată ziua? Dacă nu te-aș cunoaște, aș spune că te ascunzi de mine!
    Nu mă cunoaște! Poate că știe câte ceva despre tristețea care mă urmărește și a aflat câteva lucruri despre mine, dar Jill e departe de a mă cunoaște.
Vreau să îmi fac un duș și să ascult muzică, nu am chef de sutele ei de întrebări.
-Ai dreptate, încerc să stau departe de tine. Poate mă ajuți, ce spui, Palmer?
    Se șterge cu un prosop de transpirație și o admir pentru talentul de a prinde acel păr creț. Dacă aș fi avut atât de mult păr, nu m-aș fi descurcat cu aranjarea lui. Cu al meu e mereu simplu și ușor.
-Nu fi prostuță, dacă ai probleme te pot ajuta! Pari distrasă, te deranjează ceva?
    O altă întrebare fără sens. M-a văzut zilele trecute având o criză de plâns, i-am spus ce simt dar acum a uitat tot ce s-a întâmplat.
Eden Bennett se luptă cu acceptarea singurătății și este singura ei problemă cu care se confruntă. De ce nu pot fi lăsată pur și simplu în pace?
-Da, mă deranjează că nu îți rezolvi problemele cu iubitul și sunt nevoită să îi ascult toate balivernele!
    Acum am toată atenția domnișoarei Palmer fiindcă și-a schimbat direcția de la baie, spre mine, și a aruncat prosopul într-un mod violent pe jos. Are un abdomen bine definit și nu voi nega niciodată că e cea mai frumoasă femeie pe care am întâlnit-o.
-Stai puțin, despre ce naiba vorbești? Dacă aveam relație cu siguranță știai deja!
-Ești moartă după Hunter Lahey și fiindcă ești o lașă îl rănești! Iar el nu mai știe ce să facă cu nedumerirea din inima lui.
    Își împreunează mâinile la piept bătând din picior repetat. Nu vreau să o folosesc pe Jill drept omul de sacrificiu și să îmi vărs stresul pe ea dar a interpretat greșit relația noastră în tot acest timp.
-Pe mine de ce nu mă întrebi ce simt înainte să ai o opinie? Poate că intențiile lui Hunter sunt pure, dar am motivele mele pentru care îl țin departe.
-Adevărul e că nu îmi pasă, Jill, vreau doar să nu fiu amestecată în asta fiindcă el crede că noi două suntem prietene!
    Am văzut dezgustul pe chipul multor oameni până acum dar dezgustul colegei mele de cameră e exprimat cu patimă.
După seara asta, s-a terminat cu "Bună dimineața, bobocel" și cu toate sfaturile ei.
-Ce dracului ai spus acolo? Vrei să spui că de fapt noi două nu am fost niciodată prietene?
-Nu țin minte să fi acceptat prietenia ta vreodată și nici să fi împărtășit cu tine trecutul meu. Am petrecut timp împreună fiindcă suntem colege de cameră și nu avem încotro.
    Doza de dezgust a crescut și mai mult.
Mereu m-am întrebat dacă Jill ar fi în stare să rănească fizic pe cineva. Pare pregătită să îmi lipească o palmă peste obraz. O palmă pe care aș merita-o. Dar sunt singura care se poate înțelege.
-Ești o nenorocită, Eden Bennett! Ești o farsoare de primă clasă!
    E prima oară când Jill mi-a spus pe nume. În sfârșit mi-am auzit numele rostit din gura ei.
    Nu mi-a plăcut! A fost teribil să nu mă numească bobocel!
-Stai liniștită, voi vorbi cu directorul pentru a face un schimb de studenți. Poate vei primi colega de cameră tăcută și indiferentă pe care ți-o dorești. E vina mea că mie chiar mi-a păsat!
    Am vrut să îmi fac un duș dar Jill mi-a luat fața iar acum va trebui să aștept să termine.
    De ce mă lupt cu aceste sentimente contradictorii?
    Nu vreau altă colegă de cameră. Și fir-ar să fie, nu vreau să nu mai fiu bobocel!