Capitolul 64

907 42 4
                                    

Ziua procesului a sosit alegând să port una dintre rochiile formale ale mătușii de culoare galbenă.
    Fiecare persoană din viața mea și-a ocupat locul iar eu stau lângă avocat cu palmele transpirate și cu inima bătând ca nebuna.
Dustin Wood se află în dreapta mea iar ochii lui nu mă părăsesc nicio secundă. Probabil se urăște pentru faptul că nu a reușit să mă trimită lângă părinții mei.
Ne-au fost explicate formalitățile iar judecătorul a descris cazul și tot ce s-a petrecut până acum. Acum urmează partea în care martorii sunt chemați în față pentru a depune mărturia jurând să spună doar adevărul.
Partea adversă nu are niciun martor iar asta l-a făcut pe avocatul meu să zâmbească încrezător. Pare că acel criminal nici măcar nu încearcă să se salveze.
Prima chemată în față a fost Gracie care a povestit amănunțit cum l-a văzut pe bărbat punându-mi mâna la gură și apelând la forță pentru a mă împinge în baia bărbaților.
    În plus, avocatul a cerut filmările din sală ca dovadă iar în acele imagini se vede clar cum am fost înșfăcată și luată împotriva voinței mele.
Cel care a urmat a fost Peter, acesta a venit cu cei trei băieți ai lui fiindcă Elizabeth nu s-ar fi putut abține să nu îl strângă de gât pe psihopat. Iar eu am înțeles asta.
Peter a declarat faptul că a văzut un bărbat dând târcoale casei mele și cum stătea acolo ca o mumie vrând doar să mă sperie. Dar nu înțeleg de ce acel criminal zâmbește deși urmează să fie închis pe viață probabil pentru faptele lui.
În fostul oraș a ajuns să fie căutat datorită faptului că i-am văzut ochii iar poliția căuta un bărbat cu irisul diferit. Dar el a fugit și în tot acest timp m-a urmărit din umbră.
    Deși nu există o dovadă clară că el este criminalul părinților mei, faptul că un bărbat cu iris diferit a venit să mă rănească semnifică ceva. Povestea pe care am tot spus-o în tot acest timp era reală!
După Peter, a venit rândul lui Vinny să spună cum m-a salvat de el și cum a fost înjunghiat în picior.
    Avocatul a cerut doctorului raportul medical al meu și al lui. În plus, a fost prins la locul faptei legându-l înainte să își facă poliția apariția.
Vinny se folosește de cârje pentru a merge și e o imagine dureroasă. E un sportiv a cărui trup nu ar fi trebuit să arate niciodată așa.
Partea adversă este prea liniștită și nu pot evita să nu mă uit la el. E atât de relaxat de parcă știe care va fi deznodământul procesului. Dar dacă l-ar ști ar trebui să fie îngrijorat fiindcă va ajunge în spatele gratiilor.
Uitându-mă la toți oamenii care au venit să îmi fie alături, rămân fixată pe privirea mătușii.
    Am văzut-o mai devreme vorbind cu judecătorul într-un loc mai retras, sper că nu a apelat la puterea banilor pentru a cumpăra procesul. Vreau să plătească pentru că toată lumea știe că e un nebun cu intenții criminale.
-În urma acestor mărturii, ai ceva de spus în apărarea ta, domnule Wood?
Avocatul se uită la criminalul pe care îl apără iar el se uită la judecător cu o privire rece. Tace evitând să spună minciuni pentru a se salva.
    Oare acest individ și-a dat seama că închisoarea e singurul loc în care merită să fie?
-Tăcerea nu e bună, domnule, te incriminează pentru faptele de care ești acuzat!
După ce îi aruncă această replică, judecătorul anunță eliberarea tribunalului pentru a putea lua o decizie în privința acuzatului.
    Toți ieșim afară, și cum mă simt liberă, mă arunc la pieptul lui Vinny acesta fiind pe punctul de a cădea din cauza instabilității.
Mătușa apare lângă noi și începe să mă mângâie pe spate arătând că este lângă mine. Sunt doar fericită că toată atmosfera încărcată de acolo a dispărut pentru puțin timp.
-Rezistă încă puțin, bobocel, totul se va termina curând!
Jill are dreptate, în câteva minute vom afla finalul tragediei mele iar eu trebuie să mă țin tare până atunci. În plus, nu sunt singură, toți acești oameni sunt aici pentru a fi ajutorul meu.
-Sunt sigură că o să îl declare vinovat, sper doar să îi dea o sentință cu mulți ani de închisoare!
Gândindu-mă la cuvintele lui Gracie, acel criminal nu are cum să scape. Suntem studenți de la drept, știm și noi că acele dovezi și mărturii sunt puternice iar tăcerea lui și a avocatului au fost în avantajul nostru.
-În acest caz există un concurs de infracțiuni. Pentru omor calificat săvârșit asupra a două persoane poate să primească între 15 și 25 de ani sau pe viață. Pentru lovirea mea și înjunghierea lui Vinny poate să primească între 6 luni și 5 ani sau amendă. Vom vedea ce hotărâre va lua judecătorul!
Sunt ațintită de foarte mulți ochi mari iar Oliver fluieră de parcă a văzut ceva foarte impresionant.
-Incredibil, amor, tu chiar te-ai născut pentru a lucra în numele legii!
Nu merit felicitări sau aplauze, sunt doar o studentă care a luat în serios cursurile și foarte devotată. Nu am glumit niciodată atunci când am spus că vreau să fiu cea mai bună avocată.
Unul dintre angajații tribunalului ne anunță că e vremea să intrăm înăuntru pentru a afla decizia finală și pășesc în încăpere ținându-l pe Vinny de mână.
    Încă puțin, Eden, și li se va face dreptate părinților tăi!
-În urma unei analize profunde, am ajuns la o hotărâre judecătorească în ceea ce îl privește pe bărbatul pe nume Dustin Wood!
Avocatul îmi pune o mână după umeri și din nou zâmbește încrezător împingând buzele mele să facă la fel.
    Trebuie să zâmbesc fiindcă am câștigat. Sunt sigură că am câștigat!
-Dustin Wood, ești declarat vinovat pentru uciderea soților Bennett, Iris și William, fiind condamnat la 20 de ani de închisoare. Pentru lovire și înjunghiere ți se vor mai adăuga 6 ani la sentință. Declar procesul încheiat!
Mătușa a început să țipe de fericire fiind luată pe sus de domnul Lahey iar eu respir ușurată.
    Doi bărbați vin și îl iau pe criminal probabil ducându-l spre noua lui casă pentru următorii 26 de ani.
Ochii noștrii se intersectează și un fior îmi străbate tot corpul. Aceeași duritate și ură pe care mi-a arătat-o de fiecare dată.
    Dar înainte să părăsească tribunalul îi transmit un ultim mesaj. Îi zâmbesc în timp ce îmi ridic degetul mijlociu.
Nu am mai simțit această pace de când părinții mei trăiau.
    Cred că dreptatea e cea de care am dus lipsă cu adevărat în tot acest timp și din cauza căreia mi-a fost greu să mă salvez.

Broken NOT deadUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum