Broken NOT dead

Capitolul 52

Jill a observat că sunt abătută în ultimul timp și nici măcar rezultatele primite de la examen nu au reușit să mă înveselească deși am punctaj maxim. Simt că nici măcar această facultate care mi-a fost scop de a merge mai departe până acum nu mă ajută.
Nu știu ce mă oprește din a zâmbi măcar puțin. Viața distrusă din cauza unui hoț fără inimă sau complicațiile care au apărut după asta?
-Tipul cu tricou verde e cumva Angel și vine spre noi?
Hunter mă împinge din a îmi ridica privirea din farfuria de paste luând cina la un restaurant preferat lui, împreună cu Jill, vrând să o văd pe acea gorilă dar nu văd niciun tricou verde.
-Știam că dacă vei auzi numele geamănului meu care te-a scos din sărite îți vom vedea ochii aceia căprui!
Mă mai uit încă o dată în jur după acel băiat maniac dar nici urmă de el. Voia doar să îmi atragă atenția. A reușit, mă uit la amândoi începând să îmi mănânc în continuare pastele.
Nici măcar nu trebuia să fiu aici, m-au luat cu forța la această cină doar pentru că erau îngrijorați. Trebuia să fie întâlnirea lor, sunt doar un intrus!
-Am o idee fetelor, eu merg până la baie, iar voi comandați desert. Nu uitați că în seara aceasta sunteți răsfățatele mele!
Această cină îmi aduce aminte de întrebarea lui Vinny, din bucătăria mea, despre ideea de a mânca în oraș. Nu i-am oferit un răspuns atunci și n-am primit nicio invitație oficială până acum. Ironic e că am ajuns să iau cina la restaurant cu fratele lui, nu cu el.
Hunter pleacă, lăsându-ne singure, iar Jill dintr-odată e foarte atrasă de prezența mea. Ba chiar și-a lăsat limonada deoparte.
-În regulă, bobocel, e timpul să lași acea figură de văduvă deoparte și să îți dai seama că ești prea tânără ca să devii o depresivă!
-Nu e corect ce ai spus, sunt prea tânără ca să mor, nu ca să nu fiu tristă.
Îmi aruncă un șervețel în față iar eu încerc să o evit în citirea tipurilor de desert. Trăiesc pentru a mânca dulciuri și nu voi refuza cinstea lui Hunter dacă e vorba de o felie de tort.
-Lasă prăjiturile, vom comanda niște tiramisu, acum vreau să vorbim despre tine!
-În primul rând, nu vreau tiramisu, arată bine această prăjitură cu fructe. În al doilea rând, eu nu vreau să vorbim despre mine.
Oare Vinny ce face acum? Își petrece din nou timpul cu lipitoarea de Gracie?
    Poate că insistențele ei au dat roade în final. Poate că Vinny și-a dat seama că e o femeie după care ar tânji orice bărbat.
-Îmi cer scuze că vă deranjez, fetelor! Te-am privit de la îndepărtare și am rămas hipnotizat de frumusețea ta!
Un băiat a căror șuvițe blonde îmi fac cu ochiul fiind o fană a șuvițelor vine la masa noastră și după ochii lui care o devorează pe Jill, ea este cea căreia i s-a adresat.
Bineînțeles, prietena mea e foarte frumoasă, dacă aș fi fost băiat, și eu aș fi vrut să fiu cu ea!
-Mulțumesc pentru compliment dar cred că l-ai văzut pe băiatul care era la masa noastră. E iubitul meu și ar fi nepotrivit să te găsească aici când s-ar întoarce.
Hunter s-ar putea întoarce din clipă în clipă și ar fi o seară de eșec să provoace un scandal și să fim dați afară. Băiatul e îmbrăcat la cămașă, ori e un gentleman educat, ori un lăudăros cu nasul pe sus.
-Oh, n-am crezut că sunteți împreună! Nu voi omite să spun că este al naibii de norocos!
Se uită în direcția toaletelor, probabil vrând să verifice că Hunter nu se îndreaptă spre noi. Dar după apropierea chipului său de al prietenei mele cred că verifica dacă are șansa de a acționa greșit.
A vrut să o sărute dar mi-am dat seama de asta și am avut timp să iau paharul de apă de pe masă și să îl ud pe individ.
-Ai idee cât costă cămașa asta? Voi sta ud lăsând lumea să râdă de mine?
Jill s-a ridicat de pe scaun și s-a îndepărtat de el înțelegând abia acum ce urma să se întâmple. Eu sunt cea privită acum de băiat dar ochii lui emană doar furie.
-Nu exagera, e doar apă! În plus, dacă arăți ca un idiot nu e din cauza cămășii, idioțenia ți se trage din felul tău de a fi!
Toate persoanele din restaurant se uită la noi de parcă suntem atracția serii. Dacă le-aș citi gândurile m-aș vedea ca fiind o femeie nebună a căror minți s-au pierdut. Ei nu au văzut că acest idiot voia să sărute iubita altui băiat.
-Credeai că sunt de acord să mă săruți? Nu ești în toate mințile? Nu te-a învățat nimeni să aștepți confirmarea unei femei înainte de a o atinge?
Jill și-a înfipt mâinile în gulerul lui iar această seară tocmai e pe punctul de a deveni un dezastru.
Hunter s-a întors și se uită speriat și totodată nervos la iubita lui care atacă fizic pe cineva.
-Ce Dumnezeule s-a întâmplat aici?
-Acest nenorocit a vrut să mă sărute deși i-am zis că suntem împreună!
Nu am crezut că Jill o să fie atât de directă deoarece nu a durat nici măcar o secundă ca Hunter să îl împing la pământ pe tip. Sau poate că ea chiar voia să atenteze la siguranța lui pentru a se răzbuna.
-Hunter, nu face asta, și-a înțeles lecția, nu o va mai deranja pe Jill!
Îl înfășor cu brațele mele de bazin pe Hunter dar el se uită doar la nemernic cum stă pe jos implorând milă din priviri. Câțiva angajați au venit să îl ajute să se ridice de jos.
-Domnule, o să am rugămintea să vă calmați și să vă așezati la masa dumneavoastră! Altfel sunt nevoit să vă dau afară și să chem autoritățile!
În timp ce șeful de pe aici a venit să vorbească cu Hunter, celălalt băiat a fost dus afară pe brațe.
De ce se victimizează? Nu are nici măcar o vânătaie, nu poți să ai boașe dar să te porți ca o fetiță!
-Stai jos, Hunter, vrei să îți distrugi întâlnirea cu prințesa ta?
În sfârșit se uită în ochii mei și este atent la ce îi spun. Jill s-a așezat prima iar Hunter i-a urmat mișcarea. Abia acum va începe întâlnirea lor în adevăratul sens al cuvântului.
-Eu o să iau un taxi și voi merge acasă. Voi doi petreceți timp împreună și încercați să uitați de acel individ.
Nu trebuia să îi însoțesc chiar dacă au insistat neîncetat. S-ar fi comportat ca un cuplu și nu m-aș fi simțit ca un copil care are o dădacă.
-Hunter, Jill, vă mulțumesc pentru ce ați încercat să faceți! Dar asta este seara voastră!
Și plec trimițându-le pupici prin aer.
Hunter îmi arată cum îi prinde și îi pune la inima sa iar Jill îmi trimite pupici înapoi.
Nu m-au oprit fiindcă mi-au văzut siguranța.
Sunt bine, i-am îngrijorat destul pe cei din jur. Ar trebui să mă comport mai mult ca un adult decât ca un adolescent depresiv cum a spus Jill.