Colecționarul de inimi - Finalizată(în curs de rescriere)

Havva

De când am primit nota la examenul final nu am mai dormit de emoții.

Nu îmi vine să cred că am luat cea mai mare notă din examen și urmează să lucrez pentru un am cu detectivul criminalist, Dylan Brown.

Detectivul Bown este unul dintre cei mai severi detectivi cu care îți poți face stagiul, de aceea doar studentul care a obținut cea mai mare notă are ocazia de a învăța de la el.

Iar eu prin nu știu ce miracol am obținut cea mai mare notă.
În facultate s-au scos zeci de povești despre acest detectiv. Cum ar fi că își pune stagiarii să facă cea mai murdară treabă, sau că îi tratează ca pe mici servitori.

Mulți colegi de-ai mei spun că în ultimele trei generații niciun stagiar nu a reușit să reziste mai mult de o lună. Toți au renunțat la stagiatură din cauza metodelor lui Brown. Dar eu am de gând să dovedesc că o fată poate lucra cu cel mai rău criminalist din toată țara.
Pe cât de rău se zice că este el, pe atât de bine rezolvă cazurile pe care le primește.

Afară se luminează, iar eu mă ridic din pat și merg să fac un duș. E abia 5 dimineața, iar eu trebuie să ajung la birou tocmai la nouă.

La șapte și zece ies din apartament și mă îndrept spre o florărie.
Cumpăr 2 crini albi și merg să îmi vizitez sora.

Ultima dată când am vizitat-o a fost acum două săptămâni, când am aflat că am luat cea mai mare notă la examen.
Intru în cimitir și merg pe alea centrală până ajung la sora mea.

Pe piatra funerară e o poză cu ea. Doar pozele mă ajută să mi-o amintesc. Aveam doar șapte ani când sora mea mai mare a murit.

Sierra Tulip
1991-2008

Avea 17 ani când a murit. Avea toată viața înainte. Dar așa i-a fost soarta.
Așez florile lângă piatra funerară și pentru câteva momente privesc poza cu ea.

Era frumoasă. Foarte frumoasă. Ochii ei frumoși și diferiți mă privesc.

Și ochii mei sunt diferiți. Stângul este maro, iar dreptul albastru. În cazul Sierrei, stângul era albastru, iar dreptul maro. Ne completam. Acum am rămas incompletă.

Nu îmi mai amintesc vocea ei, dar știu că era un melodioasă.
Îmi amintesc că înainte de culcare ea îmi citea povești.

̶  Îmi e dor de tine. Vorbesc eu cu piatra. Aș fi vrut să fi aici și să te mândrești cu sora ta mai mică. Să te mândrești că surioara ta va deveni detectiv. Știu că mă privești de acolo de sus. Sper să te mândrești cu mine Sisi. Te iubesc.

Termin ce aveam de spus apoi mă ridic și mă îndrept spre Institutul de criminalistică din Seattle.
Pe drum îmi cumpăr o cafea, iar apoi mă îndrept direct la Institut.

Institutul de criminalistică din Seattle e o clădire uriașă, cu vreo șapte etaje. Bine, nu e chiar uriașă, dar e destul de mare. 

E opt și jumătate. Am ajuns chiar foarte bine.

Trebuie să fac o impresie bună și să fiu mereu punctuală.

Am emoții. Nu îmi vine să cred că sunt aici. că am ajuns să îmi îndeplinesc visul.

După ce m-am holbat puțin la exteriorul clădirii îmi fac curaj să intru și înăuntru.

Ajung în dreptul intrării și vreau să intru în clădire, dar mă opresc cu mâna pe clanță.

Era să intru în clădire cu stângul. Trag aer în piept și pășesc cu dreptul.

La parter e recepția. O sală uriașă cât toată suprafața clădirii.

Recepționera are birou pe partea dreaptă, iar pe partea stângă sunt scările și liftul.

Privesc în jur și mă simt ca o prințesă în propriul ei castel.

Am reușit!

Am ajuns în locul în care mi-am dorit să fiu.

Îmi promit mie că voi fi cel mai bun detectiv din oraș, ba chiar din țară.
Într-o zi voi ajunge chiar mai bună decât detectivul Dylan Brown!