Colecționarul de inimi - Finalizată(în curs de rescriere)

Havva

Urmează să iau primele declarații din viața mea. E un moment important în viața unui detectiv. Moment pe care, probabil, îl voi sărbători alături de Eli, fumând iarbă pe covorul din sufrageria mea.

Sau poate voi merge acasă la ai mei, să le spun noua mea realizare.

Părinții victimei au fost conduși în camera pentru interogare, unde urmează să merg și eu.

Ajung și eu în camera, iar interogatoriul începe.

̶ Când v-ați văzut ultima dată fiica?

̶ Aseară. Răspund ei.

̶ Pe la ce oră?

̶ Cred că era șase fără zece. Urma să plece la un bar, pentru a-și aniversa majoratul?

̶ Și nu v-ați îngrijorat când nu s-a întors acasă?

̶ Nu, de obicei când merge la petreceri, rămâne peste noapte la prietena ei.

̶ A plecat singură de acasă sau a venit cineva după ea.

̶ Au venit colegii și prietenii ei.

̶ Cine sunt ei colegii... prieteni ei? Aș vrea datele lor de contact.

̶ Am numerele lor, în telefonul meu, spune mama fetei.

După ce obțin numerele prietenilor victimei, merg în biroul lui Dylan.

̶ Am datele de contact ale ultimelor persoane care au văzut-o în viață pe Merry.

̶ Contactează-i și cheamă-i aici! îmi cere el.

̶ Așa voi face! Spun mândră că mă lasă pe mine să fac asta.

̶̶ Dar înainte, vreau să vezi asta! Spune și întoarce monitorul calculatorului spre mine.

Sunt imaginile camerelor de filmat. Camere care bat fix spre pubelă.

În primele momente nu se întâmplă nimic. Dar apoi în imagini apare o mașină, care oprește lângă tomberon. Din ea coboară trei adolescenți: o fată și doi băieți. Fata se uită speriată în toate părțile, în timp ce băieții se duc la portbagaj și scot din el o valiză. Aceeași valiză în care a fost găsită și Merry.

̶ Mai ai de gând să îi contactezi? Mă întreabă Dylan după ce din imagine dispare mașina.

̶ Trebuie să îi arestăm! Spun cu hotărâre.

̶ Atunci, hai să îi arestăm! Spune Dylan și se ridică de la birou.

Ieșim din birou și când ajung la parter văd deja echipa că ne aștepta.

̶ Cum procedăm, doamnă Tulip? Mă întreabă un băiat din echipă. Pare de aceeași vârstă cu mine. Poate un pic mai mare, cu maxim trei ani.

̶ Domnișoară Tulip... îl corectează Dylan, mascându-și vorbele printr-o tuse falsă.

La început nu înțeleg de ce băiatul mă întreabă pe mine în legătură cu misiunea, dar apoi îl privesc pe Dylan și îmi dau seama că el mă lasă pe mine la conducere.

Îmi scot telefonul din buzunar și mă uit la ceas 11:30, în cursul săptămânii. Ceea ce înseamnă că puștii sunt la liceu. Asta dacă nu s-au ascuns printr-o văgăună, măcinați de vină.

̶ Având în vedere că suspecții sunt liceeni. Primul loc în care ar trebui să mergem, ar fi la liceu. Le transmit colegilor mei.

Așa și facem. Strângem echipa și plecăm spre liceul unde suspecții noștri sun elevi.

Ajungem la liceu fix în pauza de prânz și cum niciun picior de elev nu e pe afară, ne îndreptăm spre cantină.

Echipa rămâne afară, iar eu intru cu Dylan pentru a-i aresta.

Știm pe cine să arestăm deoarece mama victimei ne-a arătat poze cu ei.

Intrăm și scanez cu privirea cantina pentru a repera suspecții.

Nu îmi era dor de cantina asta și nici de liceu. Pentru că din nefericire pentru mine cei trei mici criminali studiază la același liceu în care am studiat și eu.

̶ Uite-i acolo! Îi fac semn lui Dylan spre masa din colțul stâng. La masa aceea obișnuiam să iau șui eu prânzul împreună cu vărul meu, Eli.

Mergem spre ei, iar când ajungem în dreptul lor, scot poza cu Merry și o pun pe masă.

̶ O cunoașteți pe această fată?

̶ Da, e colega noastră. S-a întâmplat ceva cu ea? tipa blondă e cea care ia inițiativa și îmi răspunde.

Voi sunteți ultimii care a-ți văzut-o în viață, dar și principalii suspecți. Dragii mei sunteți arestați! Spun și scot cătușile, la fel făcând și Dylan.

Tipul care stătea cu fața înspre ieșire se ridică și încearcă să fugă, dar până să apuce măcar să facă un pas, este imobilizat de colegul nostru, care a intrat pe ieșirea de urgență.

După ce i-am transportat la mașinile ce erau parcate ne urcăm și noi în mașina cu care am venit aici. adică în mașina lui Dylan.

̶ Felicitări iubito! Te-ai descurcat perfect. Am un premiu pentru tine!

̶ Premiu?

̶ Vei afla în curând.

Nu mai pun întrebări deoarece nu vreau să îl supăr. Dar asta nu înseamnă că nu sunt curioasă în legătură cu premiul meu.

̶ De ce ne îndreptăm spre casa ta? Îl întreb când văd că vrea să facă un ocol.

̶ Pentru a-ți da premiul, iubito!

Oh... și ce mai premiu am primit. Cel mi bun sex oral pe care mi l-a făcut cineva vreodată.