Twice

Cap. 2-Școala, dinou

A venit iar. ... Iar școală! Timpul a trecut prea repede. Anul ăsta scolar o sa ma consume la maxim. ... O sa ma faca terci. Nu știu ce sa fac pentru a  indeparta gri-ul din ochii mei.Nu  cred ca o să mă descurc cu fețele fitoase ale noilor mei colegi. Am picat în cea mai buna clasa din școală . De ce ? Cu ajutorul Profesorului Flage, care a crezut mereu in mine, dealtfel ca părinții mei și bunici și rudele și. ... etc. Uff!! Cred ca ar trebui sa fac intrega ceremonie de mulțumire. Nu sunt prea bine văzută elevii școlii. Mă cred o ciudată... Știți voi!!Parul violet și ochii mei... Amanda , o fata ai carei părinți sunt patroni de firme, imi spune " invinetita " . Bunica spune ca o face din invidie, dar cred ca ea nu ar da paru ei super blond și coafat pe claia mea de par violet.
-Twice!
-Da , mamă. ...
-E 8 și 25...Te-ai îmbrăcat? ?
-Da... Vino să mănânci ceva...Un mar...Sau o pruna...
-Nu , mulțumesc! Nu vreau ... prune.
Mama nu m-a înțeles niciodată . Eu i-am spus ca nu imi plac prunele și ea a continuat sa ma oblige sa la mananc.
Am fugit in hol , cu ghiozdanul in spate.  M-am așezat pe balustrada și cam început să alunec . Jos , mama mi-a zis:
-De cate ori ți-am spus să nu mai cobori pe balustradă?!Ai putea cadea !
Alunecatul pe balustradă era singura  distracție din săptămână. Nu puteam sa comentez.Mi-am băgat marul in caserola din geantă și m-am intrebtat spre holul cu papuci.
-Așteaptă-ma !
-Mamă!  Mulțumesc,  dar pot să merg  singura! !
Mama nu spuse nimic . Impacheta prânzul meu și se grabi sa își incalte balerini.
-Mamă. ...!Nu vreau sa ma duci!!
Mama ieși nepăsătoare pe ușa.  Eu alergai după ea , străduima sa imi leg șireturile.
Mama incepu sa meargă repede ,cum face deobicei.
- Mamă. ...
- Nu e bine sa mergi singura, raspunse ea intr-un sfârșit.
-Dar , te rog să mă lași singura... Nu o să pățesc nimic!
- Doar până la strada principala,spuse ea slăbind pulsul mersului.
Acceptai, prin tăcere.
În 2 minute eram pe strada principala ,datorita mamei.
-Mulțumesc mult și pa , mamă!
-Pa! Ai grija la școală! spuse mama făcând cale întoarsă.
Traversai strada aglomerata. Pe cealaltă parte ma asteptau Alma și Ellen. Au fost de ajuns 4 secunde ca sa înceapă să vorbească ...despre vacanta,  desigur.
Pana sa apuc sa ma bag in discuție am ajuns la școală.
Nu... Nu mă bucuram să revăd aceasta clădire ... Vederea ei imi făcea ochii grii.
Oare o sa rezist?
      Soneria rasuna insistenta. Elevii intrau grămadă pe uși. Eu stateam în banca in care ma așezase Doamna Karl. Încercam sa fiu calmă  , dar ochii mei nu își schimbau culoarea. Aveam ora cu Domnul Herezhechi. Da, e un german. Un german pasionat de matematica. În plus mai face și glume proaste pe seama mea . Oricum , nu sunt singura sătulă de comportamentul lui. Toti colegii mei il detestă , înafară de Julia și Suzie, care sunt prietenele Amandei. Și profu le favorizează.  Urasc asta! Domnul Herezhechi intră . Toți se ridicară tăcuți. Profesorul se incrunta .Da cu catalogul de masă. Elevii speriați se ridicară in picioare.
-Jos!
Toți se așezară cu zgomot.
-Gălăgia! urla profesorul.
Deschise catalogul și incepu să citească numele. Când ajunse la mine schiță un zâmbet strâmb și mi-se adresă:
- Domnișoară McAlister!
Știam ca o își bate joc de mine , dar mi-am luat inima în dinți și i-am spus:
- Mă scuzați dar numele meu are doi de C. Și. ..
- O , McCalister ai progresat! Se pare că ai învățat gramatica!spuse el ironic. Am crezut ca o sa spui ca are twice ( de 2 ori) C!
Clasa izbucnit in ras de gluma lui nesărata. Eu îl priveam șocată. Dacă asta e începutul care e sfârșitul povești?