De Fațadă

II

Tocmai am ajuns la liceu și-mi mai repet, în minte, la mate. Intru în clasă și-l aștept pe Felix să vină și el. Eric a vrut să vorbească cu mine, dar sunt stresată pentru teste și nervoasă pentru figurină. Am încercat să mai caut pentru a vedea dacă mai există undeva, dar este în partea opusă a continentului. Voi vorbi cu ai mei și-o să fac rost de ea.

Prima oră avem mate, este superb. Felix se așază lângă mine și pare la fel de stresat ca mine. Profa intră în clasă și ne împarte testele. Mă uit rapid pe el și văd că știu totul. Îmi scriu numele pe el și încep să scriu.

(***)

Predau testul profei și pot să răsuflu ușurată. Eric vine la mine și începe să-mi vorbească, dar nu pot decât să mă uit la Julia. Aceasta mă privește cu ură, de parcă eu i-am spart o figurină rară.

Până la urmă am început să vorbesc cu el și l-am asigurat că totul este bine, deși nu prea este. Încă sunt nervoasă pentru faza cu figurină, dar nu e vina lui.

(***)

În sfârșit mă pot îmbrăca exact așa cum îmi place. O pereche se blugi rupți, un tricou c-un craniu pe spate, bocanci în picioare și-o cagulă pe față. Mă rog, aș fi preferat o șapcă în loc de cagulă, dar e bine și așa. Sunt în întregime în negru și ador asta. Am părul prins în coc pentru a nu atrage atenția și mă pornesc la drum.

Opresc motorul și bat la ușa casei din fața mea. Este casa Menendez. Va fi distractiv. Familia mea are atât afaceri legale cât și ilegale. Eu cu Felix ne ocupăm de cele ilegale.

Ușa se deschide, iar în fața mea apare chiar domnul Menendez. Îmi face loc să intru și mergem într-o cameră mai retrasă. Aici se aflau și restul familiei. Paul, fratele cel mare, Julia și Eric, gemenii, și mama lor. Par chiar destul de îngrijorați.

-Am auzit de părinții tăi, dar nu știam că au copii. Cum te numești?

Mă întreabă Paul. Din câte știu, el a terminat liceul și locuiește în altă țară, dar, cel mai probabil, se îngrijorează pentru frații săi mai mici.

-Spuneți-mi X, e nume de cod.

Acesta aprobă cu o mișcare din cap. Sper doar să nu mă recunoască Eric. Femeia îmi arată o scrisoare de amenințare. Felix o să se ocupe de analizarea și eliminarea problemei.

-În ce interval de ore poți să stai mereu cu Julia și Eric?

Oricând doar nu când am școală. Mă prefac să stau puțin pe gânduri și le zic intervalul de ore. De mâine trebuie să stau mereu cu cei doi. Abia aștept să văd ce se întâmplă în spatele aparențelor domnișoarei fandosite.

-Am dori o singură chestie. Nu vei spune nimănui nimic din ceea ce vei vedea aici.

Preț de-o secundă am crezut că se referă că-și agresează copii, dar nu se citește asta în ochii săi. Vreau să plec, dar mă strigă bărbatul și mă întorc.

-Vei fi aici de la 14 până la miezul nopții. Cum dăm de tine mai ușor?

Le dau numărul de telefon pe care îl am la un telefon secundar și plec spre casă. Eric nu părea să mă recunoască și sper că așa o să rămână.

Ajung acasă și merg în camera mea. O sa fie interesant cum mă voi ocupa ai cu școala. Observ un mesaj de la Eric prin care îmi zice că o perioadă nu ne mai putem vedea după ore. Măcar nu va trebui să-mi mint cel mai bun prieten.

Abia aștept să văd cum e viața unei fandosite. Va fi foarte distractiv. Oricum nu voi zice la nimeni, dar așa voi putea înțelege ce fel de microb umblă prin societate.

I-am explicat și fratelui meu ce trebuie să facem și a fost de acord. Nu-mi dau seama dacă părinții noștri sunt inconștienți sau au prea multă încredere în noi.

Îmi verific toate telefoanele, dar nimic interesant. Niciun client vechi n-are nevoie de mine, iar Menendez n-au nimic de obiectat. Va fi frumos dacă o să-mi caute cineva în ghiozdan și-o să vadă 3 telefoane diferite pe 3 numere diferite.

(***)

Am stabilit, cu părinții, să fiu la 14 acasă la ei, deci asta fac. E miezul zilei și trebuie să ocolesc puțin pentru a nu chema cineva poliția, dar nu mai contează.

Bat la ușă și mi se deschide aproape instant. Se vede că mă așteptau. Am ajuns chiar la fix, se putea și mai bine. Mă invită înauntru și-mi înmânează un set de chei. Îmi explică de unde este fiecare și mă anunță cu cât voi fi plătită pe lună. Aprob și-l văd pe bărbat cum iese din casă. Nu prea am ceva de obiectat referitor la bani, oricum sunt bogată, dar trebuie să iasă și de aici profut.

Îl văd pe Eric cum mă privește de pe scări și-mi face semn să mă îndrept spre el. De sus apare Julia și încerc să n-o înjur pentru figurină. Spre surprinderea mea, nu este îmbrăcată ca ultima pițipoancă sau ceva de genul.

-Nu ne poți zice, pe bune, cum te cheamă?

Mă întreabă Julia pe un ton surpinzător de normal. Îi răspund negativ cu o mișcare din cap și mă gândesc ce-aș putea face până la miezul nopții. Nu e prima dată când vin în casa aceasta, dar atunci eram invitată de Eric. Gemenii îmi zic că pot face ce vreau, deci voi sta pe telefon.