De Fațadă (GirlxGirl)

IX

De azi nu mai este treaba mea Menendez. Este sâmbătă și vreau doar să stau în pat. Am văzut un mesaj de la Eric și mi-am adus aminte de ce mi-a spus. Are sens să afle și Felix? Până la urmă el este Andre.

Mă dau jos din pat și bat la ușa lui. Îmi deschide și mă întreabă, din priviri, de ce l-am deranjat. Totuși, e 3 dimineața. Poate ar fi trebuit să aștept până în zori.

-Eric îl place pe Andre. Faci ce vrei cu informația asta.

Se uită la mine confuz, dar își dă seama despre ce vorbesc. Îmi face loc să intru, iar când mă întorc spre el, îl pot vedea gânditor. Doar nu vrea să-mi spună că și lui îi place de el.

-Exact. Pe Andre, nu pe mine, deci n-are sens să ne facem griji. Andre nu va mai călca pe acolo.

Omul ăsta nu înțelege unde vreau să ajung? E cel mai bun prieten al meu! Îi place de partea ascunsă a fratelui meu, iar eu știu asta, dar nu-i pot spune.

-Felix, omul ăsta mi-a spus că-l vrea pe Andre. S-a uitat în ochii mei și mi-a spus că-l place. Că te place! Tu ești Andre. Nu înțelegi unde e problema?

Se uită la mine și oftează. Oricum n-avem cum să-i spună cine e sub mască, dar măcar să vorbească și să-i spună, cât de frumos posibil, că nu simte la fel. Nu-mi place să-mi văd prietenul trist.

(***)

Au trecut câteva zile de când am început să ne gândim ce-am putea face cu Eric, dar nu ne-a venit nicio idee. Nu mai lucrăm pentru ei, deci ar fi ciudat dacă ne-am face apariția acolo.

Decid să plec prin oraș cu motorul, dar am chef să sperii și câțiva oameni, așa că-mi pun și cagula pe cap.

(***)

Mă aflu la un colț de stradă și mă gândesc dacă să merg acasă sau nu. Este miezul nopții, iar eu mă plictisesc de moarte.

Cineva se izbește în mine și pleacă cât de rapid poate. Asta ce-a mai fost? Mă uit pe astfalt și observ o scrisoare. O ridic și încep să citesc.

"Bună. Eu te cunosc, dar nu-ți voi spune cine sunt. Nu, nu sunt tipul care a dat în tine. Îți scriu această scrisoare, deoarece vreau să-ți zic două cuvinte. Te iubesc. Nu-ți spun dacă sunt fată sau băiat, dar îți voi da un cont de Instagram pe care poți să-mi scri. Nu-i sparge locația. "

Lângă este atașat o foaie cu un cont și textul "Nu încerca să afli cine sunt. Doar joacă acest joc cu mine. Doar nu vrei să pierzi! "

Cine a făcut asta chiar mă cunoaște. Îmi scot telefonul secret și instalez aplicația. Am cont de instagram, dar e cel personal și nu sunt proastă să-i scriu de pe ăla.

Termin de făcut un nou cont și caut contul găsit pe hârtie. Îi dau mesaj cu "Hei, cine ești? " și pornesc spre casă. Acum chiar am ce face acasă. Vreau să-i fac jocul, sunt curioasă să văd unde vrea să ajungă această persoană.

(***)

Aud alarma de mesaje ale telefonului și-l verific. Logic că este această persoană. Intru în conversație și citesc mesajele pe care nu le-a trimis.

A: Hei, nu-ți spun cine sunt, dar îmi poți spune A.

Încerc să-mi dau seama dacă cunosc pe cineva cu A, dar nu. Cel mai probabil este un nume de cod.

Eu: Am înțeles. Ce fel de joc vrei să joci?

Chiar sunt curioasă unde vrea să ajungă cu această chestie.

A: Te vreau. Te iubesc. O să te fac să simți la fel.

Sincer, șansele sunt mici, dar vreau să văd ce poate.

Eu: De ce nu încerci în realitate?

Asta e o întrebare chiar bună. Ar fi mai ușor să ne vedem... Mai mult sau mai puțin. Dacă ea/el mă știe după "Karine", atunci sigur aș fi purtat cagulă, dar asta nu mai contează acum.

A: Karine, nu știu cine ești în spatele măștii, de aceea jocul n-ar fi fost corect. Acum nici tu nu știi cine sunt.

Are logică. Stai, dacă mă știe cu cagulă, asta înseamnă că e un client. Un miliardar ceva. Nu șterg niciodată numerele de telefon de la oamenii cu care am avut treabă.

După câteva secunde realizez că nu pot face asta. Nu pot să fac nimic din ceea ce fac eu. Nu pot să-i sparg contul, să-i aflu locația sau să-i caut trecutul. Trebuie doar să vorbesc cu el/ea.

Eu: Ai zis că nu vrei să-mi spui dacă ești fată sau băiat, dar aici e o problemă. Sunt atrasă DOAR de fete, deci...

Dacă mă cunoaște, ar trebui să știe acest lucru despre mine. Ce vorbesc eu aici? Nici Eric nu știe asta despre mine, ce să mai zic de el/ea.

A: Sunt fată și am cam aceeași vastă ca tine.

Interesant. O fată de 16-18 ani care mă cunoaște drept Karine. Până acum poate fi aproape orice fică a aproape oricărui miliardar pentru care am lucrat. Este un progres!

Observ un mesaj de la Julia prin care îmi zicea să merg la ei și accept. Se pare că nu e chiar atât de greu să intru în casa Menendez. Mă ocupat de A mai târziu.

(***)

Ajung în camera ei și mă lipește de perete. Mă sărută flămând și-i simt mâinile cum îmi explorează corpul. Se pare că jucăm acelaș joc, de acum vom vedea sub ce reguli.

E puțin imoral ce fac eu acum, dar cui îi pasă dacă și ei îi place. Nu mă folosesc de corpul ei, doar încerc să-i câștig încrederea. Până acum mă bucur că nu mi-a zis să-mi dau joc cagula, deci e un pas în față.