XI

142 7 1
                                        

A: Ce faci? Cum a fost la liceu?

Și uite un mesaj de la A. Acum e seară și chiar mă plictisesc. Hai să vorbesc cu ea.

Eu: Mănânc înghețată. Tu ce faci?

Îmi place înghețata cu ciocolată și/sau caramel sărat. Cine a inventat caramelul sărat, este un geniu.
      
A: Mă gândesc la tine. De ce mănânci înghețată când ai putea să mănânci altceva?

Un zâmbet îmi apare pe față și-mi schimb poziția în pat. Începe să-mi placă să vorbesc cu această persoană. Ciudat este că mă calmează atunci când sunt nervoasă.

Eu: Mi-ai făcut poftă, dar păcat că n-am pe cine mânca.

Văd că scrie, dar se oprește. Ce are de gând? Sper c-am convins-o să ne vedem. Văd că-mi trimite o poză cu... Nu mai zic. Îmi mușc buza de jos și apreciez poza.

A: Mi-ar plăcea să fi aici, păcat că nu poți ști cine sunt.

Păcat. Chiar mi-a stârnit interesul. Continui să vorbesc cu ea, iar zâmbetul de pe fața mea nu piere. Îmi place să vorbesc cu ea.

(***)

Ce poate fi mai rău decât o găleată de apă rece în mijlocul lui noiembrie? Păi vă zic eu. O găleată de miere urmată de una cu pene. Pe bune acum! Îmi poate spune cineva cum aduc oamenii ăștia aceste chestii în liceu? Sunt și eu curioasă cum poți face așa ceva aici.

Felix aproape se lua la bătaie cu toți pentru asta. Apa e apă, dar mierea cu pene, e altceva. Mâine de vor mai arunca pe mine? Voiam să arunc la gunoi toată imaginea pe care mi-am făcut-o și să dau cu ei de pământ.

Julia a fost din nou răspunzătoare pentru asta. De azi eu nu mai vorbesc cu ea și nu-mi va păsa. Nu se fac dinastea. Poate nu trebuie amestecată viața personală cu cea de pe teren, dar mă enervează la maxim.

Acum sunt acasă și e a treia oară când mă spăl. Încă mai am pielea lipicioasă sau mai găsesc rămășițe de la fulgi. Decid să ies din baie pentru că nu mai are sens și încep să mă îmbrac.

Am coborât până în bucătărie pentru a-mi lua ceva de băut. Aud ușa de la garaj că se deschide brusc și simt cum sunt luată în brațe. Nu știam că Felix ne-a anunțat părinții.

Abia aștept să le văd fața în clasa a XII-a când vor vedea cine sunt. Chiar vreau să văd cum vor reacționa și ce vor spune. Fata pe care au batjocorito timp de 4 ani să fie fica unor miliardar cunoscuți pe plan mondial, asta da chestie.

-Ești bine, scumpo?

O aud pe mama și mă uit în ochii ei. Da, sunt foarte bine. Am vrut doar să fac o baie în miere cu pene. A fost frumos și delicios. Singura problemă a fost că asta am facut la liceu. Cum pot fi?

-Mă duc la Menendez și-i trag la răspundere. Înțeleg că fata se comportă așa doar în public, dar nu se poate comporta în halul acesta.

Mă întorc cu privirea spre tata și observ că este roșu de nervi. Îi asigur că sunt bine și reușesc să-i conving că n-au cum să meargă la ei. Ce le-ar putea spune? Cum ar fi aflat sau de ce le-ar fi păsat.

Părinții mei decid să stea câteva zile cu noi înainte să plece în altă țară. Ne propun să mergem și noi cu ei, deoarece va fi vacanța de iarnă și am putea. Noi acceptăm și începem să vorbim.

Încep să vorbesc cu A și le ignor conversația. Un zâmbet îmi apare pe față la unul dintre mesaje, iar telefonul meu dispare din mâinile mele și apare în ale fratelui meu. N-a făcut asta!

Mă ridic și mă merg spre el, dar începe să alerge. O iau după el și începem să ne alergăm ca 2 copii de 5 ani. Îl trag de tricou și cădem pe spate. Telefonul meu alunecă pe gresie și încerc să mă ridic, dar mă trage de tricou și cad la loc. Reușesc să-l dau la pământ și-mi recuperez telefonul.

-Cine e A?

Mă întreabă Felix. Îmi închid telefonul și mă ridic de pe podea. El mă imită și ne întoarcem în living. Părinții noștri ne priveau amuzați, dar pentru mine nu e nimic amuzant.

-Nu e treaba ta cine e.

Felix mă privește ironic, dar nu mai zice nimic. Ai noștri nu întreabă ce se petrece și continuă conversația. Eu mă întorc la discuția cu A și toată lumea e fericită... Sau nu. Felix o să mă omoare cu întrebări.

(***)

-Știi măcar cum arată?

Uite c-am avut dreptate. Nici n-a durat 5 minute de când ai noștri s-au dus în camera lor că el a început cu întrebări. Am încercat să nu răspund la întrebările sale, dar ma tot bătut la cap.

-Nu, nu știu, dar nici nu contează.

Mă privește suspicios, dar nu mai zice nimic. Oftează și se aruncă în pat. Oare că se gândește la ceva. Doar nu-i trece prin cap că-mi place de ea, nu? Îmi place tot la ea, excluzând aspectul că nu știu cum arată, dar asta nu înseamnă c-o place... C-o iubesc.

-Ai sentimente pentru ea?

Uite și întrebarea pe care nu voiam s-o aud. Stau puțin pe gânduri, dar aprob cu o mișcare din cap. E posibil s-o iubesc... Dar e doar o posibilitate. Îmi spune să-i propun să ne vedem, iar eu asta fac.

Eu: Hei. Am stat puțin și m-am gândit în ultimul timp și am ajuns la concluzia că te plac. Vrei să ne vedem?

Scurt și la obiect, nu? Intră pe conversație și citește mesajul. Inițial aș fi crezut că nu-l va lua în serios, dar acceptă și spune o zi, o oră și-o locație. Îi arăt conversația lui Felix, iar acesta îmi urează baftă.

De Fațadă (GirlxGirl) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum