De Fațadă (GirlxGirl)

XII

Merg pe holul liceului și primesc un balon cu dulceață în spate. Acesta a fost doar primul, deoarece tot holul a început să arunce în mine.

În acest moment fierb de nervi. O omor pe Julia. Regret că mi-a părut vreodată rău că a trecut prin ce a trecut, dar a meritat cu vârf și îndesat. Nu există persoană umană care să facă așa ceva!

Julia apare de pe scări și începe să râdă. Trei zile la rând! Fata asta nu se mai potolește? N-are buton de oprire?

Îl văd pe Felix că apare și el, iar pe fața să se putea citii nebunia când mă vede. Pornește spre Julia cu pumnii strânși. Lui i s-a umplut paharul mai mult decât mie. Merg spre cei doi și mă poziționez între ei. Tot holul se uită la noi, dar nu-mi pasă. E timpul să învețe o lecție.

Încerc să mă calmez pentru a nu-i muta maxilarul din loc și-i dau un pumn direct în față. Nimeni nu mai râde, iar toți încep să vorbească în șoaptă. N-a pățit mare lucru, doar are obrazul puțin roșu și buza spartă. Se putea și mai rău.

Elevii încep să huiduie, iar Felix mă apucă de braț și începe să alerge. Inițial n-am înțeles de ce, dar observ că și-au mai luat baloane cu gem. Nu ne oprim până nu ajungem la motoare și accelerăm la maxim.

(***)

-Asta e strigător la cer!

Tata e și mai nervos. El nu încurajează violența, dar aici mi-a spus c-am făcut bine. Mă mir că nu ne-am trezit până acum cu Menendez la noi, dar oricând e posibil să ne bată poliția la ușă.

Urc în camera mea și-l las pe Felix să-i calmeze. Fac un duș și mă schimb. De data aceasta nu mai stau două ore în cadă pentru a nu mai mirosii a miere.

Ce oră normală de întâlnire. Doar 10 seara. Iar dacă asta nu era suficient de ciudat, mai e și-n mijlocul pustietății locul de întâlnire. Parcă sunt eu când mă întâlnesc cu un miliardar și zice "hai într-un loc retras". Na loc retras, în mijlocul nimicului.

(***)

Merg deja de aproape 4 ore, dar chiar sunt curioasă. Oare cine o fi? Ceva îmi spune că n-o să-mi placă răspunsul și că mai bine nu ne-am vedea, dar fapta e consumată.

Opresc motorul și mă dau jos de pe el. Am ajuns cu 30 de minute mai devreme, iar asta pentru că sunt mereu foarte punctuală. Mă așez pe iarbă și privesc cerul. Afară e rece, dar eu încă am tricou pe mine.

Aud un alt motor, dar nu mă ridic. Încep să regret, iar asta pentru că recunosc parfumul pe care-l folosește această persoană. Sper că mă înșel. Se așează lângă mine și rămânem în liniște. Chiar nu vreau să-mi întorc capul spre dreapta.

-Deci tu ești A.

Decid să vorbesc eu. Sper doar să nu cedez dracu. A e Julia, să-i iau tot neamu'. De ce nu m-am gândit la asta? Îi recunosc parfumul de azi, este identic. Nu știe că sunt Olivia, dar mă enervează doar simpla ei prezență.

Deci să-mi întorc privirea spre ea și rămân semi șocată. I sa umflat partea stângă a feței, de la ochi în jos. Fix zona unde am lovit-o, dar nu-mi pare rău. N-o s-o intreb ce-a pățit, deși sunt curioasă cum va descrie, dar nu considerat că e necesar.

-Tu chiar mă placi?

O aud și mă pun deasupra ei. Nu te iubesc, eu o iubesc pe A, nu pe Julia care își bate joc de mine de 2 ani jumate. Eu pe tine nu te pot iubii vreodată, ci doar urî. Te urăsc la maxim și regret că te-am cunoscut, dar mă bucur c-am avut ocazia că vorbesc cu A.

O sărut apăsat, dar de despărțim rapid. Mă ridic de pe ea și mă îndrept spre motocicletă. Mă urc pe ea, dar nu pornesc. O văd cum vine lângă mine, dar nu spune nimic. Crede-mă, nici măcar nu trebuie să zică ceva.

-Nu, nu te plac, ci pe A. Da, sunteți aceeași persoană, dar nu. Julia, era mai simplu dacă veneai de la început la mine pentru a-mi spune.

Își lasă capul în jos și vreau să-mi pun casca pe cap, dar mă prinde de brațe și mă sărută apăsat. Nu va merge. Te urăsc prea tare pentru a te putea iubi. Poate în altă viață, dar asta vom vedea atunci.

-De ce te-ai prefăcut interesată de mine atunci?

Mă întreabă cu vocea tremurândă. Îmi dau mâinile în jos și capul pe spate. E atât de frumos cerul, păcat că nu e și un moment frumos.

-Voiam să aflu ce ai pățit când ai fost răpită.

Își ridică privirea spre mine și mă privește cu o față tristă. Nu-mi dau seama dacă de la situația actuală sau cea de la 5 ani. Nu pare nervoasă sau poate e prea tristă pentru a fi nervoasă.

-Am fost răpită de o mafie. Am fost violată de nenumărate ori, exploatată sexual, torturată și umilită în fața unor oameni. Părinții mei, fiind miliardari, i-au convins pentru o sumă de bani să mă aducă înapoi acasă. Tu mi-ai creat speranțe false doar pentru a afla asta? Poftim, ți-am spus. Poți face ce vrei cu informația.

Zice și pleacă din fața mea. Plângea și-mi povestea, dar nu-mi pare rău c-am întrebat, nici măcar penru ce-a pățit. A plecat fără să mai zică ceva, dar eu mai stau pentru a reflecta la cele întâmplate.

Am un sentiment că următoarea perioadă va fi și mai groaznică pentru mine și că mai bine mă transfer la alt liceu, dar voi rămâne și vreau să văd ce va face.