De Fațadă (GirlxGirl)

VII

Menendez a vorbit cu poliția și au hotărât că trebuie să ne lase la școală. Până la urmă m-am reîntors la programul de dinainte. Acești Cumba n-au mai atacat și sper să rămână așa. Vreau să aflu ce ascunde Julia, dar prefer să stau acasă și fără riscul de-a primi un glonț în cap.

Mai este o săptămână și ne primim banii. O săptămână în care trebuie să aflu tot ce pot despre Julia. Tot inventez scuze pentru a merge mai des pe la ei, dar nu observ nimic dubios.

Acum sunt acasă și mi-a venit gemiala idee de-a căuta posibile accidente sau conflicte, mai vechi, ale familiei Menendez. După câteva site-uri și povești inventate pentru audiență, am găsit ceva ce datează de acum 12 ani.

"Familia Menendez este terifiată. Fica lor, Julia, a fost răpită și nu se cunoaște nimic despre răpitori. Să vedem ce zic autoritățile, dar și familia, despre cele întâmplate. "

Asta sună interesant. Deci Julia a fost răpită. Încep să citesc despre caz și încă câteva păreri, dar ajung la concluzia că a apărut ca prin magie un an mai târziu. Aparent ea nu vrea să spună ce i s-a întâmplat, unde a fost sau cine este răpitorilor.

Asta e și mai ciudat, dar mă intrigă. O să-l întreb pe Eric care e faza. Poate, fiind gemeni, i-a spus mai multe lui decât restul oamenilor. Am decis să nu-i arăt ce caut și lui Felix, deoarece sigur ar crede că sunt nebună și încerc să intru în viața lor cu forța.

(***)

Cât de rapid se face luni. Hai să vedem ce pot scoate de la bunul meu prieten, Eric. Sună ciudat dacă o zic așa, dar chiar sunt curioasă. Julia ascunde ceva, iar pe acel ceva o să-l descopăr.

Am ascultat ce zic popularii despre mine, printre care și Julia, apoi am mers cu Eric într-un loc mai retras. Suntem în spatele liceului, dar am venit aici la insistențele lui. Tot zice că vrea să-mi vorbească despre ceva, dar a vrut să fie față-n față.

-Îl mai știi pe tipul ăla cu cagulă pe care l-ai văzut când am mers în oraș acum vreo săptămână?

Dau afirmativ din cap și abia aștept să văd ce-o să zică despre Felix, pardon, Andre. Îl văd cum se uită stânga și apoi dreapta. Trage aer adânc în piept și-mi aruncă bomba.

-Îmi place de el. La modul ăla. Poate fi absolut orice persoană din viața mea și nu numai, iar mi-e îmi place de el. Îl vreau!

Uite că la asta nu m-aș fi așteptat. Cum poți să vrei o persoană care nu-și arată fața? Practic nu știi cum arată... Asta dacă nu...

-Ați făcut...?

El uită la mine și cu o față dezamăgită, dă negativ din cap. Preț de-o secundă m-am panicat. E cel mai bine să nu ne cunoască identitățile. Acum să văd cum impact și oaia și varza. Ăsta pare fiert după Andre, ce părere are despre Felix. Mai am timp pentru a-l întreba și de Julia, dar asta e mai important.

-Ce părere ai de Felix?

Se uită la mine de parcă am spus cea mai bună glumă din lume. Începe să-mi zică că e doar un amic pentru el și nimic mai mult. Uite că aici e problematic la maxim. O să-i spun fratelui meu și va decide singur ce vrea să facă cu această informație.

-Sper că nu te superi, dar am căutat câteva chestii despre familia ta, doar de curiozitate. Am găsit ceva despre o răpire a Juliei. Îmi poți spune mai multe?

Fața sa se întunecă și mă privește serios. Această reacțio o voi folosi în semn de nu. Mă privește până în suflet, vrând să vadă dacă chiar vreau să știu acele informații.

Asta e și mai ciudat. Un copil de 5 ani a fost răpit și apărut din senin fix un an mai târziu. Ce poate fi mai ciudat de cât asta? A, da, fratele său care mă omoară cu privirea.

Până la urmă, își calmează privirea și se uită în jurul nostru. El chiar se simte urmărit? Trage aer în piept și privește asfaltul din curtea liceului. Deja îmi pare rău c-am întrebat, dar e curiozitatea care vorbește.

-Mi-a spus acum 4 ani ce s-a întâmplat atunci, dar a fost prima și ultima oară când a vorbit despre acel an. A trecut prin destul încât să te bucuri că mai e în viață. Se comportă ca dracu, dar vrea să se auto protejeze. Nu pot reproduce ce cuvinte a folosit și nu mă mai întreba despre asta.

Spune și-o lacrimă își face apariția pe fața sa, dar o șterge și pleacă cât de repede poate din fața mea. Asta chiar schimbă tot. Nu vreau să mă gândesc ce-ar fi putut păți, dar nici nu vreau să știu... Sau poate vreau.

Acum sunt curioasă cine e răpitorul și prin ce a trecut. De ce familia n-a vrut să se investigheze cazul mai mult, va fi distractiv să caut informații.

Mereu mi-a plăcut să intru în viața oamenilor. Unii pot ascunde adevărate drame în spatele fețelor fericite. Fără să-mi dau seama, un zâmbet viclean îmi apare pe față, dar mi-l sterg rapid și intru în clădire.

Fata asta mă intrigă tot mai tare. Oare dacă o întreb pe ea o să-mi răspundă? Nu prea cred, defapt sigur că nu.