De Fațadă (GirlxGirl)

XIV

Peste 2 ani

Acum ne aflăm la festivitatea de absolvire a liceului. Părinții noștrii au zis că vor să ne facă publici aici, deci vreau să le văd fețele șocate.

Cine s-ar gândi că o fată care a fost luată la mișto timp de 4 ani și fratele ei care s-a băgat în aceeași oală cu ea pentru un an, ar putea fi copii unor miliardari.

Am venit în rochie, dar am un ghiozdan cu schimburi. Nu-mi plac rochiile sau fustele absolut deloc. Acum vreo lună m-au lăsat ai mei să-mi dau Septum și abia aștept să-l arăt după ce ne felicită.

Julia s-a tot luat de mine tot restul clasei a XI-a și a XII-a. Ce e rău este că începuse să se ia și de Felix în ultimul an, iar asta mă enervase la maxim. Acum știu ce a simțit el timp de 3 ani.

Pe poartă liceului intră o mașină blindată, iar această este a părinților mei. Am stabilit deja un scenariu legat de ce vom face, iar noi nu trebuie să mergem de acum la ei. Toți încep să se întrebe de ce sunt aici sau pentru cine. Oh, dragilor, ei sunt aici pentru cei pe care i-ați luat la mișto tot liceul!

Părinții mei vorbesc cu directoarea, iar aceasta este de acord cu ce urmează să se întâmple. Chiar sunt foarte fericită, sunt curioasă cum va reacționa Julia.

Încă mă gândesc la A și Julia. N-am trecut peste, iar acum regret puțin că nu i-am dat o șansă, dar știu că nu i-ar fi plăcut de Olivia, cea pe care o știe ea.

-Avem aici familia Menendez care vrea să-și cheme singură copii.

Zice directoarea, iar bărbatul apucă microfonul. Totul e transmis live și se va vorbi despre asta mult timp. M-am uitat după Julia și este îmbrăcată în acelaș stil pe care îl avea când vorbea cu Karine, iar asta mă face să mă simt prost. Chiar pare că încă e îndrăgostită, la fel cum încă sunt și eu.

Bărbatul îi cheamă pe cei doi pe scenă, iar, după premii, începe să anunțe ce urmează să se întâmple cu afacerile și restul. Din câte știu, Paul nu vrea să se implice în chestiile de afaceri, deci ar fi între cei doi.

În familia mea se știe ce se va întâmpla. Felix va ajunge la conducerea afacerilor legale, iar eu la cele ilegale. Abia aștept să conduc interlopi și să mă asculte.

-Vă mulțumesc, domnule Menendez. Înafară de acești oameni minunați, mai avem o familie care vrea să facă un anunț. Familia Bennett.

Părinții mei urcă pe șcenă și ne privesc pentru a fi siguri că e totul în regulă. Tata își drept vocea, iar mama pare agitată. Până la urmă o să anunțe c-au copii și i-au ascuns timp de 19 ani.

-Acesta este un anunț pe care nu-l vom face de mai multe ori. Ne-am ascuns copii de ochiul publicului, iar aceștia au învățat chiar în acest liceu. Îi rog să vină singuri pe șcenă.

Îi fac semn lui Felix și ieșim din mulțime. Știu că toți sunt șocați, dar asta e și ce voiam. Ne urcăm pe șcenă și așteptăm să mai zică unul dintre ei ceva.

-Ei sunt copii noștri și vrem să vă anunțăm noile schimbări care vor avea loc în următoarea perioadă.

Continuă mama. O caut cu privirea pe Julia și Eric, iar cei doi ne priveau cei mai șocați. Nu-mi place că i-am ascuns asta lui Eric, dar ar fi aflat și Julia dacă i-aș fi spus și am preferat să nu.

Ascult tot ce zice tata si directoarea începe să ne zică premiile. Coborâm de pe șcenă și stăm lângă părinții noștri. La fel fac și Julia cu Eric, dar nu-și desprind ochii se pe noi. Nimeni n-o face.

(***)

S-a terminat premierea, iar Menendez ne-au invitat la ei acasă pentru cină. N-am avut posibilitatea să refuzăm, așa că la casa Menendez sunt acum.

Știu că Julia mă privește non-stop, iar asta mă bucură. Am văzut-o prima oară când nu e ingânfată și se comporta uman. Mie de personal aceasta mi-a plăcut și încă îmi place.

-Stai. Voi sunteți Andre și Karine?

Cei doi încă sunt în stare de șoc, dar nu-i condamn. Cel care a vorbit este Eric. Julia cred că nici nu mai are voce la cât de puține cuvinte a scos pe gură. Eric îl trage pe Felix după el, iar eu rămân cu Julia. Părinții noștri sunt la parter și vorbesc între ei.

-De asta m-ai refuzat, nu? Eu încă te iubesc... Tu ești Karine. Îmi pare rău pentru tot.

O aud pe Julia și începe să plângă. Închid ușa de la camera ei cu cheia și mă apropi de ea. O sărut și încep să lăcrimez. E un sărut de durere și iubire. Ne desprindem din sărut și ne privim atent în ochii.

-Tu o iubești pe Karine, nu pe mine. La fel cum eu o iubesc pe A... Sau o parte mai ascunsă a ta, nu pe tine. Sufăr după tine și te vreau, dar în mintea mea sunt doar ultimii 4 ani pe care mi-ai transformat într-un adevărat coșmar. Te iubesc și te urăsc în acelaș timp, iar nimic nu poate schimba asta.

Zic și-o sărut apăsat. Îi simt mâinile cum alunecă pe forma corpului meu până ajung să mă strângă de fund. Face schimb de locuri și-i văd lacrimile cum curg pe fața ei, dar n-am ce face în privința asta.

-Olivia, tu ești Karine. La fel cum și eu sunt A. Acele două personaje suntem noi cu adevărat și de ele ne-am indragostit. Te rog, hai să încercăm. Te iubesc.

Își dă jos tricoul și pe al meu la fel. Mă doare că ea suferă, dar sufăr și eu la rândul meu. O iubesc și urăsc fără încetare și n-am idee cum să schimb asta.

(Am dat-o puțin pe un stil poetic, cel puțin așa mi se pare)