De Fațadă (GirlxGirl)

XIII

Azi e ultima zi de școală înainte de vacanța de iarnă și abia aștept. Voi merge împreună cu părinții și fratele meu la Londra pentru a inaugura un nou hotel. Chiar sunt curioasă cum arată.

Mă plimb pe holurile liceului și mă uit în 7 direcții pentru a nu mă lua cineva prin surprindere. Urc scările către etajul unde am clasa, dar aud niște râsete, venind de sus. Îmi ridic privirea și observ mai mulți colegi care țin un butoi în mâini. Îl varsă peste mine, iar acum sunt plină de... Vaselină? Da, asta e. Grozav, acum nu mai pot merge.

Vine Julia în fața mea și mă privește disprețuitor, iar ce-mi face este să-mi dea un pumn și să arunce o găleată de pene pe mine. Ăștia mă cred găină? Ce naiba e cu ei? Nu mă mișc, chiar n-am chef să mă pun la mintea ei. Este doar o proastă care nu se poate arăta exact așa cum e. N-am pic de empatie pentru ea.

Mă apuc și mâinile de balustradă și mă descalț pentru a putea merge. Mă uit în jos și sunt maxim 5 metri. Mă arunc peste balustradă și cad pe Felix. Măcar a fost moale. Mă ridic de pe el și mă scanează complet confuz. Se uită în sus și-o vede pe Julia, dar nu mai face nimic. Mă apucă de braț și mergem spre ieșirea din curtea liceului.

I-am povestit cine e A, iar reacția sa a fost ceva de genul "și știe că-și bate joc de persoana pe care o iubește? ". Era extrem de nervos și acum mai e. Julia nu pare tristă, dar e posibil să fie doar partea ei pe care o lasă la vedere. N-o pot înțelege absolut deloc.

(***)

Ajungem acasă, fac un duș și încep să-mi fac bagajele pentru mâine. Vom merge cu avionul privat a lu' Bennett și vom încerca orice presă legat de asta. Mai ales că voi fi și eu cu Felix acolo.

Decid că mă voi îmbrăca exact așa cum sunt eu. Adică cu blugi rupți, tricouri " emo", o șapcă în cap și bocanci în picioare. Totul negru. Va fi superb și sper să mă relaxez după toate evenimentele prin care am trecut.

Chiar n-am cum s-o iubesc pe Julia, este ultima persoană la care mă gândesc când zic "iubire". O urăsc, detest, regret c-am cunoscut-o vreodată sau c-am ajutat-o cu acea mafie. Regret orice bine pe care i l-am făcut când eram Karine.

Cel mai tare regret că știu că nu e așa. Nu e cum arată a fi. E atentă cu familia sa și vrea doar să-i protejeze. Este glumeață și se comportă ca un om modest. Nu e cu nasul pe sus și nu se crede superioară doar pentru că e dica unor miliardari. Urăște oamenii care sunt exact cum se afișează ea a fi. E atât de opus totul încât vreau doar să uit.

M-am îndrăgostit de A și partea ascunsă a Juliei, dar asta nu mai contează. Julia este A, dar Julia, cea pe care o știu de aproape 3 ani, nu e A. Fiecare e cealaltă, dar niciuna în acelaș timp. Eu n-o știu pe Julia, fiind ceea ce mi-a arăta atunci am eram Karine, iar A a vorbit cu Karine, nu cu Olivia. Julia nu să îndrăgostit de Olivia, ci de Karine.

M-am îndrăgostit de partea ascunsă a Juliei, dar nu pot vedea mai departe de imaginea ei socială pe care a făcut-o chiar ea. Julia s-a îndrăgostit de Karine, nu Olivia, dar ea nu știe că suntem aceeași persoană. E totul atât de încurcat!

Concluzia la tot ce-am zis este că eu n-o s-o iert pe Julia pentru toate "glumele" și "farsele" pe care mi le-a făcut.
Chiar îmi pare rău că așa se auto protejează ea, dar de ce fix eu? Nu i-am făcut niciodată nimic, nu m-am băgat în viața ei și n-am vrut să mă cert cu ea. Totuși, Julia a decis că eu sunt ținta perfectă pentru tot ceea ce voia să facă, iar asta mă bagă în ceață.

Nu mai caut răspusnuri unde nu trebuie să fie întrebări și cel mai bine ar fi să nu m-ai caut informații din trecutul oamenilor. Este viața lor și nu trebuie să fac asta.

Îmi lipsește A... Sau partea nevăzută a Juliei, dar pe Julia n-aș vrea s-o mai văd. Urăsc că sunt și eu parte din această dramă și că totul pică pe mine, dar n-am cum să ies din asta. O detest!