El era noul nostru vecin, sau mai bine spus, noua mea distragere din nefericire. Şi spun asta deoarece de când a venit, tot ce fac este să pândesc pe fereastra de la bucătărie cum acest bărbat superb se plimbă jumate dezbrăcat prin curte. Nu ştiu de ce reacționez de parcă nu am mai văzut un bărbat în viața mea, dar țin să cred că sunt devină tatuajele. Mai ales acela de pe brațul stâng, care mi se pare cel mai ciudat de frumos dintre toate pe care le are. Este desenată o femeie legată la mâini, cu eşarfă la gură, iar ochii îi sunt acoperiți de o bacnotă. Umbrele întunecoase, îi dă tatuajului un aer periculos, aproape la fel de periculos precum vecinul meu, care pare mai rece decât un cub de gheață.Soarele arzătoar care străluceşte pe cer, tot ce face este să topească puțin sloiul rece de gheață, din privirea lui. Pare nemilos şi aprig. Mă întreb dacă chiar aşa este el ca şi persoanalitate sau doar mă înşeală aparențele? De cele mai multe ori, nu e bine să judec o carte după copertă, dar sincer în acest moment n-am cum să nu fac asta. Totul la el pare rece. Până şi părul lui brunet, stă fix şi rigid.
- Ştiai că nu este frumos să tragi cu ochiul.
Trag repede perdeaua şi sar ca arsă un pas în spate, din cauza surorii mele băgăcioase. Ea este Tamara, sora mea mai mare cu doi ani. Mereu se laudă cu asta, dar hei, măcar sunt majoră. Am 18 ani.
Aceasta îşi răsuceşte pe deget o şuviță blondă, din părul ei proaspăt vopsit, probabil gândindu-se la ce ar mai putea spune, pentru a mă necăji. Tipic comportament de soră băgăcioasă.
- Pare că ți-a cam atras atenția.
Spune şi arată cu privirea înspre geam. Nu ştiu cum să neg faptul că da, căci la dracu, tipul arată senzațional, şi în mod inconştient, mi-a atras pe bune atenția. Oricât de mult aş încerca să ascund asta, afurisita de sorămea îşi va da seama oricum.
Trag aer în piept, încercând să-i înfrunt privirea Tamarei, care acuma tot ce face este să mă judece din priviri.- Poate reuşesc eu să vă combin. E musai să ți-o tragi o dată şi o dată, Sofia.
Nu e de bine atunci când îmi spune, Sofia. De obicei îmi spune Sof, iar acuma mi-a spus S O F I A. Mai prelungit puțin de data asta.
Strâmb din nas şi mă întorc cu spatele către ea, pregătită să plec, dar se pare că aceasta are alte planuri cu mine. Mă prinde de umăr, întorcându-mă dinnou cu fața către ea. Îşi arcuieşte o sprânceană frumos pensată, şi începe să mă analizeze de sus până jos cu dezgust. Tipic.- Dacă chiar vrei să-l impresionezi pe tipul nou, Sof. Trebuie să-ți faci şi tu o schimbare.
Nu-mi place deloc zâmbetul ei larg. Îmi dă de înțeles că ceea ce va urma, nu-mi va plăcea deloc.
- Am de ales?
Îşi țuguie buzele şi dă frenetic din cap, semn că nu.
- Doar mă ştii, surioară.
CITEȘTI
Vincent
RomanceProbabil dacă aş fi ştiu că îi plac provocările, aş fi păstrat distanță față de el. Dar fix asta era problema. El a fost regele, pe când eu am fost doar un simplu pion pregătit pentru jocul lui murdar, unde bineînțeles, am pierdut, deoarece regele a...