Probabil dacă aş fi ştiu că îi plac provocările, aş fi păstrat distanță față de el. Dar fix asta era problema. El a fost regele, pe când eu am fost doar un simplu pion pregătit pentru jocul lui murdar, unde bineînțeles, am pierdut, deoarece regele a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Încă nu înțeleg de ce nu ai ales să mergi cu Tamara la această petrecere stupidă.
Se văicăreşte Violetta, vocea ei puternică de femeie nervoasă, parcă acoperind ritmul techno de pe fundal. Abia i-am convins pe cei doi să vină cu mine la petrecere. Tamara sigurat ar fi venit dacă iubitul ei nu ar fi luat-o prin surprindere cu vestea că mâine vor pleca în vacanță la Italia. Acum să fim serioşi, ce fel de iubită ar fi fost dacă îşi lasa iubitul cu ochii în soare după această veste? Una rea, vă zic eu. Iar asta vine din gura unei tipe care nu are nici-o treabă cu tot ce ține de dragoste. Puțin trist, dar adevărat.
— Viotetta are dreptate.
Bineînțeles că acum cei doi sunt împotriva mea. Adevărul este că nu le-am spus defapt care sunt motivele pentru care mă aflu aici, dar bănuiesc că mai devreme sau mai târziu, tot vor afla ei.
Îmi conduc prietenii la una dintre canapele, abia ajungând din cauza petrecăreților care înconjoară tot acest spațiu minuscul. Sau cel puțin a devenit minuscul, o dată cu apariția numeroşilor de adolescenți puşi pe petrecăreală.
Este a doua petrecere la care particip, iar asta pentru că prima a fost făcută de Tamara, la noi acasă. Mai țin minte ziua aceea. Părinții erau plecați într-o vacanță, doar ei doi, iar cum Tamara era în faza ei mai de rebelă, s-a gândit să profite de asta.
Chiar şi atunci am vrut să plec din propia mea casă, dar ştiți şi voi cum e Tamara. O dată ce îşi propune ceva, nu se lasă până nu obține acel ceva. Adică petrecere, plus convinge-o pe sora ta mai mică să iasă din bârlog. Ceea ce nu a fost prea bine. Mai țin minte că am fost aruncată în pişcină de către nişte tipi beți, iar după ce am ieşit un alt tip a vomitat pe mine. Prin concluzie, a fost o zi oribilă.
Mă aşez pe canapea lângă prietenii mei, dar nu înainte de a lua trei doze de bere fără alcool, care apropo, nu profită nimeni de ea. De parcă m-ar şi mira asta. Le întind băuturilor celor doi, chiar dacă ştiu foarte bine că o fac pe degeaba.
— Măcar bucură-te că m-am sinchisit să arăt bine pentru acest eveniment scârbos.
Voi avea ceva de muncă cu Violetta, până ce voi reuşi să o conving că această petrecere nu este rea. Pe cine păcălesc, la felul cum îşi tot întinde între degete claia de păr roşcat, nu am nici-o şansă.
Eu am ales să mă îmbrac cu hainele Tamarei. Era singurul loc în care am găsit haine care să se potrivească şi cu locul. Adică fustă de blugi, asortată cu un top minuscul de piele. Probabil arăt ca o destrăbălată, dar sincer pentru prima dată nu-mi pasă. Tot ce vreau este să-i atrag atenția lui, Vincent.
În comparație cu mine, Giorgi şi Violetta sunt îmbrăcați foarte simplu. Ba chiar în haine normale, ceea ce mă face să mă simt ciudat. Ştiu şi ei că acest stil de îmbrăcăminte nu mă personalizează, încă un motiv pentru care ar trebui să-şi pună întrebări, ca de exemplu:
— Încă nici acum nu-mi dau seama de ce naiba ai insistat să venim la petrecerea de bun venit a unui necunoscut.
Zâmbesc şiret şi mă aşez între cei doi, prefăcându-mă că nu am rupt cheița de la doză. Puțin jenant. Îmi trec o mână peste umerii lui Violetta, iar cealaltă peste umării lui Giorgi. Aceştia doi se poartă ca de parcă i-am adus la o înmormântare, nu la o petrecere. De fapt, nu-i pot judeca. Şi eu aş fi reacționat la fel dacă nu era vorba despre, Vincent.
Ca şi cum l-aş fi invocat, acesta coboară scările într-un mers lent şi cu privirea dură. Mă întreb oare ce s-a întâmplat? Când ne-am văzut prima dată, am putut vedea şi eu aceea răcire din ochii lui, dar acuma pot să jur că e mai rău. Pur şi simplu pare că ar vrea să distrugă tot ce are în cale, ceea ce îmi face puțin pielea să se zbârlească.
— De asta ne aflăm aici?
Întreabă Violetta. La naiba, m-au prins! Fac una dintre privirile mele nevinovate, dar nici-o şansă. Cei doi îşi aruncă priviri subtile unul altuia, şi luându-mă prin surprindere, mă ridică cu forța de pe canapea. Oare ce pun la cale? Zâmbetul viclean al Violettei, îmi dă de înțeles că nu-mi va plăcea ceea ce va urma, iar Giorgi este de acord cu asta. Îşi trece o mână prin părul şaten şi ciufulit, aruncându-i încă o privire Violettei.
— Îmi puteți spune şi mie ce se întâmplă?
— Se întâmplă că nu ne aflăm aici pe degeaba, domnişoară. Vei merge şi îl vei agăța pe stripărul cu privire de şarpe.
Probabil dacă această veste nu m-ar fi speriat, aş fi râs la felul în care Violetta, la poreclit pe, Vincent. Dar se pare că nu iese nimic. Ştiu foarte bine cum va fi atunci când voi da nas în nas cu el. Horror. Nu ştiu dacă acesta este cuvântul potrivit pentru năvala de emoții care se petrece inconştient atunci când privirea mea se intersectează cu cea a lui. Dumnezeule, de ce naiba mă comport aşa, abia azi l-am cunoscut?!
Încerc să mă calmez, dar mai rău iese atunci când îmi aud numele rostit de o voce puternică şi demnă să frângă inimi. Mai trebuie să zic a cui este?
