Probabil dacă aş fi ştiu că îi plac provocările, aş fi păstrat distanță față de el. Dar fix asta era problema. El a fost regele, pe când eu am fost doar un simplu pion pregătit pentru jocul lui murdar, unde bineînțeles, am pierdut, deoarece regele a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Şi...cum arăt?
Întreb entuziasmată. După privirea mândră a Tamarei, ceva îmi spune că voi întoarce câteva priviri. Dar bineînțeles că eu sunt interesată să întorc doar o privire. Ştiți şi voi a cui.
— La dracu, bine rău!
Mă loveşte peste fund, iar după începe să țopăie de colo-colo, exact ca şi o şcolăriță. Dacă nu aş ştii cum este sora mea, atunci când îi ies lucrurile bine, aş fi spus că îi dusă cu pluta, dar cum ştiu, tot ce pot să spun este că e doar sora mea nebunatică, Tamara.
Mă întorc probabil pentru a mia oară în oglindă, încă puțin şocată că asta sunt chiar eu. Un machiaj cât se poate de natural, o ținută de vară formată dintr-un top minuscul de culoare roz şi o fustă albă. Chiar arăt drăguț.
— Mai ți minte planul, nu?
Deja inima mea începe să bată cu putere numai când îmi amintesc. Planul este să merg afară şi să curăț piscina din curte, sub privirea lui Vincent. Floare la ureche. Tamara apare în spatele meu, şi mă pişcă de un şold.
— Sof, n-am de gând să te ascult cum te smiorcăi după ce mi-am epuizat toată energia doar ca să fac capodopera asta.
Spune arătând cu degetul înspre mine. Oftez. Mă întorc val vârtej până ce ajung lângă uşă, pe care reuşesc să o deschid hotărât.
— Atunci ce mai aşteptăm?
Aceasta zâmbeşte viclean, mândră de noua eu.
— O să bălească după fundul tău.
Râd ştrengar, iar înainte să părăsesc camera, îmi fac o cruce. Tamara îşi dă plictisită ochii peste cap, făcându-mi semn către uşă.
— Doar pleacă o dată.
Mă conformez spuselor ei fără a mai sta pe gânduri, până ce constat că am ajuns afară. Mă uit peste gard, dar se pare că nici urmă de Vincent. La naiba, trebuia să vin mai repede!
— Bună.
Sar ca arsă din cauza sperieturii, şi când să mă întorc, rămân total blocată. Apa curge şiroaie pe corpul lui de zeu, iar tatuajele sclipesc pe pielea lui. O doamne, simt fluturaşi!
— Îmi cer scuze că te-am speriat. Eu sunt, Vincent.
Îşi dă jos ochelarii de soare, dându-mi acces la ochii lui superbi de culoare verde smarald, reci şi goi, dar totuşi calzi în mintea mea.
Abia după un timp observ cum mână lui stă întinsă, şi dornică să facem cunoştință. Exagerez. Eu sunt dornică să facem asta. Puțin sceptic îmi întind mâna către a lui, şi o apuc încet. Dumnezeule, nu pot să cred că l-am atins! Acesta mă priveşte amuzat, probabil deja dându-şi seama cât de copilă sunt. La dracu cu ele emoții!
— Iar pe tine te cheamă?
Oftez greoi, iar acesta îşi arcuieşte buzele într-un zâmbet superb, menit să frângă inimi. Iisuse, are până şi gropițe!
— Sofia.
Rostesc într-un final, încercând să nu mă mai fac chiar atâta de râs.
— Dacă te întrebi de ce sunt aici, este pentru că mi-a sărit mingea la tine în curte. Sper că nu am deranjat.
Abia acum observ mingea de volei, cum stă în mâna lui stângă. O ține strâns către şold, şi Iisuse, arată nemaipomenit. Brațe lucrate, puțin vânoase, degete de pianist. Visul oricărei fete atunci când bărbatul trage de volan.
— Pari foarte timidă, Sofia.
O spune nonşalant, cu o mică urmă de umor în glas. Mă întreb oare unde vrea să bată cu asta? Îl privesc atent în ochi, încercând să descifrez mesajul, dar firul narativ mi se rupe atunci când îmi aruncă următorul comentariu:
— Fetele ca şi tine îmi plac. După ce ajung singur intr-o cameră cu ele, descopăr că nu mai sunt chiar aşa timide.
Nu pot să cred că a spus asta. Înghit în sec şi mai fac încă un pas înapoi, din ce cauză, nu ştiu. Felul în care a spus-o, m-a făcut să mă gândesc la lucruri la care în mod normal nu m-aş fi gândit.
Dumnezeule, îmi este atât de ruşine. Iar acesta îmi îngreunează situația şi mai mult. Mă priveşte lent, de sus până jos, muşcându-şi buza la final. Iisuse! Mai face un pas în fața mea, reuşind să mă domine cu înălțimea lui. Acum chiar că mă simt intimidată. Observă şi el cât de înalt este pe lângă mine, şi se apleacă până ce buzele lui perfecte sunt la nivelul urechii mele.
— Ține minte că toate sunt doar pentru o perioadă de timp.
Nu mai apuc să zic nimic, căci acesta îmi mai aruncă o ultimă privire, înainte de a se face nevăzut din raza mea vizuală, lăsându-mă pe mine singură şi foarte confuză în mijlocul curții. Asta chiar că a fost ciudat.
