Vincent

Capitolul 12

— Ador pizza. Sincer, mă bucur că ai ales un local unde pot mânca fără tacâmuri.

Imediat ce îmi dau seama ce am scos pe gură, fac ochii cât cepele, iar acesta îmcepe să râdă zgomotos, reuşind să atragă câteva priviri asupra mesei la care suntem aşezați.

Super. Orice aş spune, îl fac să râdă. Practic mă fac de râs, dar din fericire există şi un plus. Acela este faptul că reuşesc să-l fac să râdă. La prima vedere pare un bărbat rece, dar după ce ajungi să-l cunoşti îşi arată şi letura sa mai prietenoasă. Ceea ce este normal. Banuiesc ca majoritatea dintre noi ne cream o imagine pentru lume, o imagine care nu coincide cu cine suntem noi de fapt, iar atunci când suntem cu oamenii dragi nouă, reusim sa indepartam aceea masca. Oare îi sunt dragă lui, Vincent? Zâmbesc ca o proastă, nevenindu-mi să cred ce întrebare mi-am pus singură în mintea mea. Doamne, dacă ar şti acesta la ce mă gândesc, probabil ar râde şi mai tare.

— Îmi place sinceritatea ta. Nici mie nu-mi place sa ma prefac că mănânc acasă precum la restaorant.

Îmi las capul sprijinit în brațul drept şi oftez de încântare. Barbatul asta este mult prea perfect.

Îmi zâmbeşte dragalas, gropitele lui proeminente iesind maxim in evidenta, iar după ma ciupeste de nas, gest care mi se pare dragut. O Doamne, simt fluturasi! Nu iar afurisitii aia...

— Esti o scumpă

Roşesc. Nu ştiu de ce, dar ador când mă alintă. Gesturile astea mici mi se par atât de drăguțe. Chiar dacă nu suntem oficial un cuplu, nu mă deranjează felul în care merg lucrurile.

— Mulțumesc.

Între timp vine şi ospătara, cu o tavă mare de pizza. Miroase divin. Mă uit prima dată la tacamuri, după la pizza, iar mai apoi la Vincet. Acesta îmi zâmbeşte ştrengar, semn că urmează ceva ce nu-mi va placea. Îşi pune o felie de pizza in farfurie, iar după apuca tacamurile. La naiba, nu...O face fix de ciuda mea. Acuma voi fi nevoita sa mananc şi eu la fel ca si el. Adica elegant. Sau cel puțin sa incerc.

Asta şi fac, spre surprinderea mea reusind sa nu ma fac de ras. Se pare ca dacă sunt relaxata, lucrurile îmi merg mult mai bine. Nu este ca si cum am avut de facut un lucru important, dar cand esti o persoană anxioasa ca si mine, orice lucru marunt, ti se va parea important. Te gandesti de un milion de ori, inainte de a actiona, iar inima iti bate cu putere, si incepi sa transpiri. La naiba cu ea enxietate, azi nu!

Beau o gura de cola, iar acesta îmi urmează gestul.

E bun? Ma intreaba

Dau din cap afirmativ, si continui sa-mi termin portia. Am mancat doar o felie, intre timp ce Vincent a devorat aproape tot. Nu prea am vrut sa ma risc si pentru o a doua felie, caci is sanse ca după sa fiu balonata, iar aceasta rochie superba, sa pună în evidenta asta. Si nu ne-am dori acest lucru.

— Nu prea ai mancat, remarca el

— Am mancat inainte sa vin, mint.

Acum ar fi culmea sa-i spun si asta. Prefer sa pastrez secret chestia cu mancatul, deocamdată.

Din fericire nu mai pune intrebari. Arunca cateva bancnote pe masa, iar după ma prinde de mana.

— Vreau sa-ti arat ceva.