Probabil dacă aş fi ştiu că îi plac provocările, aş fi păstrat distanță față de el. Dar fix asta era problema. El a fost regele, pe când eu am fost doar un simplu pion pregătit pentru jocul lui murdar, unde bineînțeles, am pierdut, deoarece regele a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Mi-ar plăcea, Vincent.
În momentul acesta simt cum îmi iau o piatră de pe inimă. Şi dacă până acum credeam că o relație între mine şi Vincent, este imposibilă, ei bine şi acum sunt de aceeaşi părere, nu am să mint. Gropițele lui proeminente, mă fac pentru a nu ştiu câta oară să mă topesc, sub privirea lui caldă, deocamdată. E atât de ciudat felul în care acesta îşi gestionează fiecare mişcare sau gest pe care îl face. E ca şi cum până şi el s-ar mira atunci când zâmbeşte sau râde. Sună ciudat, dar aşa mi se pare.
— Mă bucur să aud asta, Sofia. Îți promit că nu o să te plictiseşti cu mine.
Iisuse...
— Ba chiar..., continua propoziția în timp ce mâna lui dreaptă se întinde după a mea până ajunge să îmi prindă încent degetele, nu o să mai rezişti fără mine după.
Îmi sărută mâna încet, buzele lui moi lăsând urme de fierbințeală pe pielea mea deja încinsă de la un simplu contact fizic. Dar nu orice fel de contact. Un contact între mine şi Vincent. Suspin, gândindu-mă cât de bine s-ar simții buzele lui şi în alte locuri. La naiba, sper să nu-şi dea seama la ce mă gândesc!
Îmi face cu ochiul, deci slabe şanse să nu se fi prins. Dumnezeule, ce ruşine îmi este. Probabil în timp ce mă gândeam, am făcut fața aia pe care o fac oamenii atunci când fac sex. Aparent o poți face şi când te gândeşti la sex. Sau mă rog, tot ce ține de sex.
Acesta se ridică de la masă, şi se retrage fără a da nici-o explicație. Ciudat. Nu durează mult, că apare cu o sticlă de şampanie şi două pahare. Tocmai vrea să avem o întâlnire sau mi se pare mie?
— Cum nu pot lăsa casa pe mână petrecăreților, azi ne vom descurca cum putem. Dar mâine promit că întâlnirea va fi una pe cinste.
Clipesc de câteva ori, nevenindu-mi a crede ce tocmai urechile mele au auzit. Azi, 18.07.2023, voi avea prima mea întâlnire, iar mâine va urma şi a doua?! Nu se poate.
Vincent se aşează şi el înapoi la masă, având încă acelaşi zâmbet cuceritor pe chip. Slavă Domnului. Sper să nu dispară prea rapid, căci prea mult îmi place atunci când îl afişează.
Umple amândouă paharele cu şampanie, aproape până la vârf. Super. Acum iar va urma un moment stânjenitor, deoarece eu nu beau. Oftez. Totuşi..aş putea gusta puțin cu ocazia aceasta. Nu e ca şi cum am să mor de la un pahar de şampanie.
Închin paharul cu el, iar după dau pe gât două guri, căci mai mult simt că nu duc. Hm...sincer nu e rău. E chiar ok, față de whisky, votcă, şi alte băuturi care mie mi se par nasoale.
— E chiar bună.
Spun fără să-mi dau seama. Vincent deja a terminat tot paharul, probabil el deja fiind obişnuit cu gustul de alcool. Îşi trece dosul palmei peste buze, iar după se pune pe poziții.
— Sunt foarte multe lucruri pe lumea asta care ți-ar mai plăcea, princess. Doar că trebuie să-ți faci tu puțin curaj înainte de a muşca din fructul interzis.
Roşesc toată, din cauza replicii făcute de, Vincent. Oh Doamne! Mi se pare mie sau el tocmai a bătut nişte apropouri sexuale la prima noastră întâlnire? Nu pot să cred!
Îmi face dinnou cu ochiul, iar după îşi mai umple un pahar. Între timp continuă:
— Deci Sofia, spune-mi despre tine. Vreau să ştiu cât mai multe lucruri despre frumoasa care a reuşit să-mi sucească mințile.
Zâmbesc ca o tâmpită din cauza complimentelor spuse de el, şi mai beau o gură de şampanie înainte de ai răspunde la întrebare. Voi avea puțin curaj pentru asta. Pun paharul înapoi pe masă, iar după pun punct toate emoțiilor.
— Păi..numele meu întreg este Sofia Miller, am 18 ani, şi tocmai ce anul acesta am absolvit. Mai am o soră pe nume Tamara, cu doi ani mai mare ca şi mine, iar amândouă locuim doar cu mama.
Oare am omis ceva? De fapt, mai sunt multe alte lucruri de spus, dar probabil se vor afla doar cu timpul. Acesta dă din cap gânditor, iar după spune:
— Vă descurcați singure în oraşul ăsta?
Oftez. Niciodată nu am înțeles divorțul părinților mei. Mai țin minte când aveam 9 ani, tata pur şi simplu a plecat fără să se justifice, iar mama nu a avut nimic împotrivă. Ce e drept, cu o săptămână înainte de plecarea lui misterioasă, se certase mult. Din câte ne-au spus după ce am mai crescut, motivul despărțirii lor ar fi fost, o aşa zisă amantă. Şi mai ciudat a fost faptul că tata a recunoscut această acuzare a mamei. Probabil a vrut să încerce să fie cât de cât bărbat, după tot ce i-a făcut mamei.
— E ok până acum. Mai primim bani şi de la tata, deci pot să spun că suntem o familie obişnuită din marele oraş, New York.
Din câte ştiu, tata călătoreşte mult cu afacerile. De aceea, cardurile noastre sunt mereu pline. Bine, nu e ca şi cum am fi cele mai răsfățate fete din lume, eu şi Tamara, dar pot spune că acei bani ne mai ajută să ne facem poftele din când în când.
— Şi Sofia, ce ai vrea să faci mai departe?
Schimbă brusc subiectul.
— Am să îmi continui studiile. Merg la facultate.
Mai bea o gură de şampanie, după pune paharul gol pe masă, dar de data aceasta nu îl mai umple.
— În ce domeniu?
— Economie.
Aş fi vrut să completez şi că din păcate, dar nu cred că frustrarea mea îşi mai are rostul. Mai ales acum.
— Puteam să jur că eşti genul care preferă artele.
Spune acesta, neavând nici-o expresie pe chip. Dumnezeule, atât de uşor sunt de citit? Mă încrunt, iar acesta îşi arcuieşte o sprânceană, cu o urmă de amuzament, de data aceasta.
— E ceva ce nu-mi spui, princess?
Începe să mă enerveze puțin felul în care mă ironizează, dar pentru că vine din partea lui, am să o iau drept alint. Oftez învinsă şi mă las pe scaun, pregătită să o lungesc. El a vrut-o. Atunci când vine vorba de pasiunea mea, nu mă mai opresc repede.
— De fapt, chiar sunt bună pe partea de arte, dar am ales să continui pe economie. Îmi place foarte mult să pictez. Ba chiar, am un mini atelier şi nu este zi în care să nu dau prin el. De când eram mică, fac asta, şi n-am să mint că nu m-am gândit să continui cu asta. Dar cum spune şi mama, micile pasiuni trebuie date la o parte.
Aştept verdictul lui, care se face auzit cu întârziere. Probabil îşi calculează foarte bine cuvintele înainte de a le rosti.
— Sofia, eu niciodată nu mi-am ascultat părinții. Şi pot să spun că numai bine mi-a mers.
Acum eu sunt cea care tace. Aş vrea să întreb dacă are probleme cu părinții lui, dar nu ştiu dacă e prea mult, ținând cont că nu ştiu până acum nimic despre el. Până acum am fost ca o carte deschisă în fața lui, dar se pare că acesta rămâne misterios până la capăt. Totuşi, chiar şi aşa, merit şi eu câteva informații care să mă ajute să-l cunosc mai bine.
— Ce vrei să ştii?
Mă întreabă de parcă tocmai ce am gândit acest lucru cu voce tare. O doamne, în comparație cu el, eu chiar sunt uşor de citit.
