Vincent

Capitolul 9

Oare ce întrebări i-aş putea pune eu, lui? Am o mie de întrebări în cap şi doar o noapte. Sunt sigură că nu ar face față tuturor curiozităților mele.

Îşi freacă absent bărbia, iar după ochii lui îi fixează dinnou pe ai mei, probabil pentru a mă provoca să-mi dau drumul la gură. Este incredibil cât de bine îmi anticipează toate reacțiile, doar dintr-o simplă privire. Sincer sunt puțin geloasă. Aş vrea şi eu să ştiu ce se petrece în mintea lui. Dar după cum am mai zis, e foarte greu să desluşeşti misterul ascuns după cele două pupile verzi, care mereu se schimbă după bunul plac.

— Spune-mi despre tine.

Îi pun aceeaşi întrebare pe care mi-a pus-o şi el. Observă asta pentru că îmi zâmbeşte şiret, ştiind că i-am întors întrebarea. Zâmbesc timid, aşteptând în linişte ca acesta să vorbească.

— Păi, nu sunt prea multe de ştiut. Mă numesc, Vincent Pierce, am 22 de ani, şi tocmai ce azi m-am mutat în New York, marele oraş.

Accentuează "marele oraş", cu amuzament în glas. Oare mi se pare mie sau urăşte faptul că se află aici?

— Călătoresc des, dar oraşul meu natal este Houston. În rest nu sunt multe lucruri de spus despre mine. Singurul lucru care ar mai fi este faptul că am început să lucrez de la vârsta de 16 ani. Viața a fost destul de crudă cu mine, atunci când m-am trezit ca peste noapte, singur cuc şi fără bani. De aceea imediat după ce am absolvit, am ales să nu-mi mai continuat studiile şi să mă angajez.

Ochii lui au căpătat o nuanță de verde întunecos, imediat ce şi-a terminat fraza. Bănuiesc că nu vrea să vorbească despre părinții lui, ceea ce mă face să devin şi mai curioasă. De obicei pun multe întrebări până ce mi se răspunde la o întrebare, dar se pare că în seara asta am să mă surprind până şi pe mine. N-am să forțez conversația dacă asta îşi doreşte.

— Şi Vincent, cu ce te ocupi?

Îndrăznesc să întreb. După felul în care a reacționat atunci când a adus aminte de faptul că a trebuit să se întrețină singur încă de când era copil, probabil întrebarea asta va reuşi să mai destindă puțin atmosfera.

— Fix ăsta este unul dintre motivele pentru care am ales să mă mut. Mi-am deschis o sală de fittnes, bineînțeles cu ajutorul unui bun prieten. De mâine voi  începe treaba.

Chiar i-ar stă bine ca şi antrenor de fittnes. Numai uitați-vă la el, parcă este scos din revistele cu lenjerie intimă pentru bărbați. Iisuse, dacă ar ştii la ce mă gândesc, probabil nu ar mai crede că sunt timidă, la fel cum a şi spun azi în curte.

— Ne pare rău că deranjăm.

Atât eu cât şi Vincent, ne îndreptăm atenția către sursa vocii. E Violetta şi cu Giorgi, agățat de umărul ei. Stai puțin, mi se pare mie sau acesta e beat?

— A băut două şaturi de tequila, iar acum e praf. De aceea am venit să te anunț că plecăm.

La naiba! Mă ridic repede de la masă şi mă apropiu de prietenii mei. Îmi trec o mână peste obrazul fin a lui Giorgi, care aparent pare că mintea şi corpul lui sunt undeva departe, numai nu cu noi. Nu pot să-l las aşa. E prea de tot.

— Stai liniştită, mă ocup eu de el.

Îi caut privirea Violettei, pentru a mă asigura că aceasta vorbeşte serios, dar îmi face semn să mă reîntorc la, Vincent. Înainte de a se îndepărta, ne salută pe amândoi.

— Se pare că prietenul tău nu e prea rezistent.

Remarcă Vincent. Oftez greoi şi mă aşez înapoi la masă.

— Nu, nu este.

Înainte de a mai spune ceva, îmi verific telefonul să văd dacă am primit ceva mesaje, dar ce să vezi că în loc de mesaje am primit zece apeluri pierdute de la mama şi cinci de la Tamara. Am pus-o.

Îmi îndrept rapid privirea către Vincent, fără a-mi mai păsa ce față îngrozită am putut face. Pur şi simplu n-ai cum când vezi că ai fost contactată de părinți, iar tu nu ai fost pe fază ca să le răspunzi. Sau mă rog, ți-ai dat volumul pe mut, doar ca să nu fi deranjată din cauza unui eveniment important. Mama mă va înțelege când va vedea evenimentul, cel mai probabil.

— M-a sunat mama, trebuie să plec. E înregulă?

Acesta încuviințează.

— Stai liniştită, te conduc.

Ne ridicăm amândoi de pe scaun, iar după Vincent îmi cuprinde palma, în a lui, fără a mai da nici-o explicație pe această temă. Mâna lui e rece. Foarte rece. Îmi transmite nişte fiori puternici de gheață, în tot corpul, dar din nu ştiu ce cauză mă simt bine ştiind că eu sunt focul lui. "Focul lui?" Bună asta, Sofia. Eşti mai romantică decât un cocalar care s-a lăsat de aparare pentru iubita lui.

Trecem pe lângă casa lui care încă bubuie din cauza muzicii date la maxim, până ce ajungem vizavi, bineînțeles la casa mea. Ne oprim amândoi la uşă, aşteptând ca unul dintre noi să spună ceva şi să salveze această situație jenantă de linişte. Urăsc când sunt pusă în postura asta.

Se apropie de mine cu un pas, moment în care eu fac unul înapoi până ce ajung lipită cu trupul de uşă. Oare ce are de gând? Îmi atinge buzele cu degetul mare, iar de acolo îşi duce mână până după ceafa mea. Inima începe să-mi bată cu putere şi respirația să mi se îngreuneze. Dumnezeule, sper doar să nu fac un atac de panică fix acum.

Din fericire acesta îmi întrerupe toate şirurile de gânduri negative, atunci când buzele lui le zdobesc pe ale mele. Iisuse, simt cum iau foc! În timp ce mână dreaptă i-a rămas blocată în ceafa mea, cea stângă coboară tot mai jos pe un ritm lent, până ce ajunge să mă  cuprindă de fund. La naiba, mai am puțin şi am orgasm numai după felul în care mă atinge. Oare cum ar fi să am primul meu orgasm cu un băiat, noaptea, lipită de uşa casei mele, fără ca nici măcar să fim dezbrăcați? Orgasm prin haine cred că ar veni. Şi mai ciudat.

Încerc să-i anticipez mişcările cu limba, dar la naiba, mai mult încurc. După surâsul pe care l-a scos, fac pariu că şi-a dat seama despre lipsa mea de experiență în arta sărutului. E puțin jenant, dar cu ajutorul experienței lui Vincent, uit deja cât de praf sunt.

Îmi mai dă un ultim sărut cast pe buze şi dulce, făcându-mă să mă topesc lângă uşa asta afurisită de lemn. Super. Probabil acum arăt ca şi o înghețată topită.

Îmi aruncă un zâmbet şiret, iar după se îndepărtează cu totul, ultimele lui cuvinte înainte să dispară în abisul nopții, fiind:

— Mâine la ora 20:00 te scot în oraş. Abia aştept să te învăț lucruri noi, princess.