Dominic the Devil

22

Pov Dominic

Îmi reglez ceasul de la mâna și  mă întorc spre ei...Cezar îl ajuta pe Daniel sa îi pună vesta antiglonț și când îi văd arma în mână îngheț. Dar mă abțin să fac un comentariu chiar daca îmi venea să o iau și să o arunc cat mai departe de el. Ii promisesem că nu îl voi tine departe și acum îmi mușcam limba sa îmi abțin cuvintele să iasă ma simțeam tensionat încă de dimineață și seară trecută abia dacă am putut închide un ochii, l-am privit întreaga noapte cum dormea cuibărit în mine și încă mă minunăm de faptul că el este al meu că îmi aparține mie in totalitate că nu a fugit mâncând pământul la cat de rău i-am făcut...

Și asta era teama mea...teama că el să devină asemeni mie că urma să șterg aceea inocenta și puritate și frumusețe din el...de asta mă temeam cel mai mult...pentru că avea o căldură aparte învăluită în bunătate și dacă astea toate dispăreau din el aveam să mă condamn o viață întreagă

- Angelo...șoptesc și el reacționează imediat alintului și iriși aceia de care m-am îndrăgostit mă privesc cu intensitate...ești sigur? Întreb și privirea îi devine una încruntată dar și acesta privire mă dezarma.

- Foarte sigur...spune sigur pe el și eu doar îi zâmbesc forțat.

- Oamenii sunt pregătiți, Liam și echipa lui se vor duce la , laborator poate îl țin acolo pe Henry și noi vom merge direct la vila Isabelei....am informați că acolo îl ține pe Scar. Îl aud pe Cezar și îi apuc mana lui Daniel și ne îndreptăm spre mașină...îi deschid portiera și se așeză și eu mă urc la volan.

Drumul a fost făcut în liniște,eu eram prea tensionat sa vorbesc si nu că mă temeam pentru ce as putea păți și toată tensiunea era pentru el. Și imaginea acelui vis îmi vine fulger in minte și mâinile încep să îmi tremure pe volan.

- Dominic? Ii aud glasul și îmi întorc privirea spre el, ce este cu tine? Mă întreabă și îi văd privirea îngrijorată

- Nimic Angelo ii șoptesc și îmi întorc privirea înainte încercând să mă concentrez pe condus...văd fleshrile mașini din fata mea și închid farurile și opresc mașina pe marginea drumului. Coboram din mașină și începem să facem pașii dar mana lui ma oprește.

- Dominic....îmi spune numele ca pe o rugă și își urcă mainile pe chipul meu...ce este cu tine?

- Dacă... pățești ceva in seara asta nu mi-o voi ierta niciodată și voi inebuni și de acolo este doar un pas de a-mi baga singur un glonț în cap...ii spun rapid de parca toate aceste cuvinte mă eliberau lasandu-ma sa respir in voie...

- Atât de mult mă iubești? Întreabă încet și ochii săi jucau în lacrimi

- Mai mult decât credeam că este posibil...aș renunța in acest moment la orice...orice îți dorești sunt dispus sa fac pentru tine...ii spun și oftez adânc...

- Orice?...

- Da orice....

Îl văd cum privește în jurul meu și își lăsă capul în jos, mâinile îi cad pe lângă corp și îl aud și pe el cum ofteaza cu greutate...

- Nu pot face asta....ceea ce vreau eu este prea mult pentru tine și am spus deja că te iubesc și asta ar însemna să fiu egoist spune încet și îmi duc doua degete sub bărbia lui și îi ridic capul să îl pot privi...