Noah

Capitolul 7

-Noah, ce se petrece?
-Doar dute. Ne întâlnim acolo și îți voi explica.
-Am primit adresa.
Am început sa tremur . Casa nu era foarte departe de locul unde ma aflam. Cred ca fac 10 minute.
Ies din gânduri când aud câteva împușcături dar nu spre direcția mea.
O luasem pe un drum cu pietriș .Ma uit în oglinda dar nu mai vad nici o mașină. Primesc un mesaj asa ca am mai frânat un pic pentru a nu întra într-un copac.
-La casa,bați de 2 ori consecutiv și după mai bați de 3 ori cu diferența între ele. Cineva îți va deschide ușa și vei fi la adapos.
Ma panichez și mai tare dar nu mai durează mult și observ o cabana.
Parchez mașina fix în fața ei și fac conform cerințelor, 2 consecutiv și 2 cu diferența între ele. Fac asta dar nu deschide nimeni. Se aude o mașină asa ca decid sa ma ascund după un copac. Din mașină coboară o gorila și în spatele lui Noah. Nici nu ma mai gândesc și fug pana când ii simt trupul cald lipindu-se de al meu printr-o îmbrățișare.
-Ce cauți aici?De ce nu ești înăuntru?
-Nu mi-a deschis nimeni asa ca m-am ascuns după un copac.
Nici nu-mi dădusem seama ca plângeam.
Gorila deschide ușa și verifica cabana.
-Sefu ,avem o problema.
-Ce problema?
-Anais nu este.
-CUM??
Brusc ma împinge de pe el eu căzând pe jos. Își scoate telefonul și apelează un număr.
-UNDE ESTI?ȚI-AM ZIS CEVA. NU MA INTERESEAZĂ AM DISCUTAT CEVA CU TINE.
Era foarte nervos. M-am dat cu spatele pana am dat de un copac. Mi-am tras genunchii la piept și am început sa plâng. Nu știam cum sa ma fac cât mai nevăzută. Noah parca uitase ca eram acolo. Se urcase în mașină împreună cu gorila aia și pe mine m-au lăsat aici. În întuneric singura. Ma ridic și caut cheile de la mașină. Probabil mi-au căzut când am făcut contact cu pământul. Scot telefonul de la spatele blugilor și observ ca era spart dar măcar am reușit sa aprind lanterna pentru a vedea ceva. Iau cheile de jos și ma urc la volan. În continuare plângeam și tura asta conduc mult mai încet. Prefer sa ma duc acasă pentru a face un dus și mâine înainte de a merge la munca îi voi lăsa mașină în fața restaurantului. Era liniște pe strada . Cred ca era in jur de ora 3-4 dimineața. Parchez și urc cât pot de repede scările pentru a ajunge în apartament cât mai repede. Maya ca deobicei se baga printre picioarele mele. Ii pun mâncare și apa și ma bag în dus cu tot cu haine. Încep sa plâng asa de tare încât cred ca ma aud și vecinii dar nu ma mai interesa. Când decid sa ies din dus ,ma schimb în pijamale și vad pe ceasul de pe noptiera ora 4:30. Perfect!Doar 2 ore dacă voi dormi. Nici nu ma pun bine pe pat ca și adorm.
Alarma suna de 4 minute dar nu vreau sa ma ridic din pat dar trebuie. Deschid ochii cu cea mai mare lene și cu aceeași lene ma duc la baie unde îmi fac rutina. După ce ma spăl pe ochi constat ca mi s-au format mici cearcăne de la atâta plâns.
Deșii nu aveam chef m-am machiat rapid și mi am luat un hanorac și blugi negri. Azi nu aveam chef de nimic dar am lipsit prea mult de la servici.
Iau cheile la mașină și cobor. Conduc liniștită pana în fața restaurantului unde parchez masina. Intru înăuntru și las cheile chelnerului.
Îmi chem un taxi pentru a ajunge la lucru. Voi ajunge mai devreme decât deobicei dar asta nu contează. Urc în taxi și după 10 minute ajung. Platesc și când cobor aud cum ma striga cineva. Era Carlos.
-Bună dimineața Ava!
-Neața!
-Ce sa întâmplat?
-Nimic.
Nu aveam chef de discuții în dimineața asta.
Ma așez la birou unde observ un dosar.
Deschid dosarul. A fost descoperit un depozit plin de droguri. Iau adresa și când sa plec îmi amintesc ca nu am mașină.
-Carlos !
-Da?
-La munca!Cheile de la mașină.
Nu si-a dat seama de ce dar a ascultat. Ii dau adresa și plecam.
-Cum de nu ai venit cu masina ?
-Am avut ceva de rezolvat fără ea.
Nu mai zice nimic. Drumul parca este prea lung. După 15 minute ajungem . Cobor din mașină și scot pistolul. Intram înăuntru dar fix atunci începe un foc de glonțuri. Ma ascund după niște paleți,la fel și Carlos. Acesta a chemat întăriri și ar trebui sa vina în orice clipa.
-AVA!!!